Cinematografia românească a intrat în 2026 cu un semnal pe care industria îl aștepta de mult: filmul local nu mai este doar un produs de festival, ci poate conta din nou în piața comercială. În 2025, producțiile românești au ajuns la o cotă de peste o cincime din public, iar un titlu local a concurat la vârful clasamentului anual. Revenirea nu rezolvă însă problema fundamentală a pieței: accesul la public rămâne extrem de concentrat geografic și comercial.
Încasările totale ale cinematografelor au ajuns la aproximativ 318,2 milioane de lei, echivalentul a circa 63 de milioane de euro, un record și o creștere de aproape 7% față de 2024. Numărul spectatorilor a rămas în jurul valorii de 11,2 milioane. Diferența a venit în mare măsură din preț: biletul mediu s-a scumpit cu 8,8%. Așadar, valoarea pieței a crescut fără ca frecvența mersului la cinema să facă același salt.
Pentru filmul românesc, partea bună este cota de public. Producțiile lansate în 2025 au atras aproximativ 23,4% din spectatorii anului. „Cravata galbenă” a devenit principalul exemplu, depășind jumătate de milion de intrări și ajungând la aproximativ 3,07 milioane de euro încasări în evaluarea completă a pieței. Succesul unei coproducții româno-britanice cu ambiție internațională arată că piața locală poate susține și proiecte cu scară mai mare decât formula clasică de autor cu buget redus.
Dar infrastructura limitează extinderea publicului. Multiplexurile au generat în 2025 aproximativ 96% din venituri și 93% din intrări. București, Cluj-Napoca, Constanța, Timișoara și Brașov au concentrat împreună aproape jumătate din cererea națională. Datele CNC preluate de Europa Cinemas indică 108 cinematografe și 486 de ecrane. Pentru producători, acest lucru înseamnă că succesul în câteva centre urbane poate defini rezultatul național.
Concentrarea afectează și tipurile de filme care au șanse comerciale. Comediile, producțiile cu actori foarte cunoscuți sau proiectele susținute de campanii mari pot recupera rapid costul de marketing în multiplexuri. Documentarele și filmele de autor, chiar atunci când au prestigiu internațional, lucrează cu un circuit mai îngust. Industria românească trebuie astfel să finanțeze două logici diferite: una orientată spre export cultural și festivaluri, alta spre publicul larg de acasă.
Coproducția poate conecta aceste două lumi. România oferă echipe tehnice experimentate, costuri competitive și locații diverse, iar parteneriatele europene aduc acces la fonduri și piețe mai mari. Totuși, simpla atragere a unei producții străine nu este suficientă. Pentru ca sectorul să se consolideze, companiile românești trebuie să acumuleze drepturi, capital și capacitatea de a dezvolta următorul proiect, nu doar să furnizeze servicii.
Revenirea cotei de piață pentru filmele românești este, din acest motiv, mai importantă decât un singur succes. Ea sugerează că publicul local poate fi reconstruit. Dar o industrie sănătoasă nu poate depinde de câteva titluri și câteva orașe. Are nevoie de cinematografe regionale, educație de public, marketing mai bun și ferestre de distribuție care să permită filmelor să circule mai mult decât două sau trei săptămâni.
O a doua miză este continuitatea companiilor de producție. Prestigiul festivalier poate deschide uși și poate facilita coproducții, însă o firmă devine mai robustă atunci când păstrează drepturi și poate reinvesti venituri în dezvoltare. Într-o piață internă relativ mică, această capacitate este esențială: un producător care depinde integral de finanțarea proiectului următor are puțin spațiu pentru risc, cercetare sau pregătirea unor filme pentru public larg. Dacă succesul local din 2025 se transformă în capital pentru noi proiecte, revenirea spectatorilor poate avea un efect mult mai durabil decât rezultatul unui singur an de box office.
România are deja recunoaștere artistică internațională. Ce se schimbă acum este posibilitatea de a transforma o parte mai mare din această creativitate într-o piață internă funcțională. Următorul test nu este dacă un film românesc poate deveni hit — 2025 a arătat că poate. Testul este dacă asemenea rezultate pot deveni suficient de frecvente pentru a susține o industrie întreagă.