Un fragment de pergament vechi de aproximativ 1.700 de ani, care conține versuri din „Odiseea” lui Homer, a fost descoperit într-o bibliotecă din Țările de Jos. Potrivit revistei Live Science, cercetătorul care răsfoia o colecție de texte egiptene vechi a identificat bucata de pergament ca provenind dintr-o ediție de buzunar a epopeii, realizată în Egipt în jurul anului 300 d.Hr.
Descoperirea este importantă pentru că oferă o fereastră către modul în care textele clasice circulau în Antichitate. Edițiile de buzunar erau probabil folosite pentru uz personal sau în contexte școlare, ceea ce sugerează că opera lui Homer era larg răspândită și accesibilă în Egiptul roman. Fragmentul confirmă, de asemenea, că „Odiseea” era copiată și studiată intens în acea perioadă.
Pergamentul a fost găsit într-o colecție de texte egiptene vechi, ceea ce ridică întrebări despre cum a ajuns acolo și despre circulația manuscriselor în bibliotecile europene. Specialiștii vor analiza fragmentul pentru a stabili cu exactitate pasajele din epopee și pentru a înțelege mai bine practicile de copiere din Antichitate.
Potrivit sursei citate, fragmentul pare să provină dintr-o ediție de buzunar, ceea ce ar putea indica faptul că textele homerice erau disponibile într-un format portabil, destinat cititorilor obișnuiți, nu doar erudiților. Această descoperire se alătură altor fragmente de papirus și pergament care au supraviețuit din Antichitate și care oferă indicii despre educația și cultura literară a epocii.
Identificarea a fost făcută de un cercetător care studia colecția de texte egiptene, iar anunțul a fost preluat de publicații internaționale. Deși fragmentul este mic, valoarea sa istorică și filologică este considerabilă, deoarece completează cunoștințele despre transmiterea operelor lui Homer.
„Odiseea”, alături de „Iliada”, este una dintre cele mai vechi și influente opere ale literaturii occidentale. Copierea sa în Egiptul secolului al IV-lea demonstrează că epopeea continua să fie un text de referință în întregul bazin mediteranean, la mai bine de un mileniu după compunerea sa.
Descoperirea nu a fost încă publicată în detaliu, dar experții speră că analiza fragmentului va aduce noi informații despre tehnica de scriere și despre materialele folosite. Pergamentul, fiind un suport durabil, a permis conservarea textului timp de secole, spre deosebire de papirus, care este mai fragil.
Rămâne de văzut dacă fragmentul va fi expus publicului sau dacă va fi păstrat în colecția bibliotecii olandeze pentru studii suplimentare. Cert este că această descoperire readuce în atenție fascinația pentru textele antice și pentru modul în care acestea au ajuns până la noi.