România ar putea ajunge la o criză de consum înaintea unei crize de producție, avertizează un raport de analiză publicat de TDP Partners, companie de consultanță specializată în proiecte energetice. Concluzia principală a documentului este că sistemul energetic se îndreaptă spre un dezechilibru structural: producția de energie crește mai repede decât cererea capabilă să o absoarbă, ceea ce ar putea eroda veniturile producătorilor și bancabilitatea noilor investiții.
Raportul descrie două probleme care par să se contrazică, dar pot coexista. În câteva zeci sau sute de ore pe an, sistemul poate rămâne fără suficientă putere disponibilă, ceea ce duce la importuri și vârfuri de preț. În alte mii de ore, producția regenerabilă riscă să depășească cererea, reducând prețurile și slăbind argumentele economice pentru dezvoltarea de noi capacități. Autorii notează că prima problemă devine imediat vizibilă, în timp ce a doua acționează discret, dar va modela piața în următorul deceniu.
Analiza oferă exemple concrete. În aprilie 2026, România a înregistrat un excedent de peste 1,6 GWh în 15 intervale orare distincte. În luna mai, excedentul a depășit 700 MWh într-un singur interval orar, în ciuda absenței producției nucleare și a contribuției reduse a energiei eoliene. Pe măsură ce astfel de episoade devin mai frecvente, prețurile medii ale pieței devin tot mai puțin relevante pentru performanța economică a proiectelor, iar reperul devine prețul obținut în orele în care fiecare tehnologie produce efectiv.
Raportul subliniază că, fără o creștere mai rapidă a cererii, extinderea capacităților regenerabile riscă să reducă progresiv veniturile producătorilor și să facă noile investiții mai greu de finanțat. Dacă proiectele aflate acum în implementare ajung în piață, în 2028 România va avea semnificativ mai multă energie regenerabilă, suficientă stocare pentru a muta o parte importantă a surplusului de la prânz către seară și mai multă capacitate pe gaz pentru orele critice. Totuși, autorii avertizează că nu vom avea automat un sistem echilibrat: bateriile pot muta energia între ore, dar nu pot crea cerere și nu pot compensa economic perioadele îndelungate cu producție regenerabilă redusă.
Analiza folosește date reale de funcționare pentru a ilustra cât de rapid se schimbă balanța într-o singură zi. Pe 3 august 2026, între orele 13:00 și 14:00, producția fotovoltaică a fost de circa 2.950 MW, echivalentul a aproximativ 3 GWh pe parcursul orei. România exporta 832 MW, deși Cernavodă funcționa la jumătate din capacitate, iar eolianul producea doar 81 MW. Surplusul a apărut într-un moment în care o parte importantă a sistemului era deja sub presiune, nu într-o zi excepțională cu toate sursele la maxim.
Câteva ore mai târziu, între 20:00 și 21:00, după dispariția producției solare, România importa 1.994 MW. Diferența dintre cele două solduri orare a fost de aproximativ 2.800 MW într-o singură zi. Importul de seară a apărut în condițiile în care sursele convenționale și flexibile erau deja puternic solicitate: hidro producea 1.622 MWh, hidrocarburile 1.380 MWh, cărbunele 921 MWh, iar bateriile injectaseră 493 MWh. Raportul notează că problema nu este doar lipsa de producție instantanee, ci incapacitatea de a transfera suficient din surplusul de prânz către vârful de seară.
Iarna ridică o problemă diferită și, în anumite condiții, mai dificilă. Fotovoltaicul produce mult mai puțin, iar vârful de consum vine după ce producția solară a dispărut aproape complet. În ianuarie 2025, în ora de stres analizată, consumul a ajuns la 8.100 MW, iar România importa aproximativ 2.240 MW. Acest profil s-a repetat în 34 de ore de seară doar în acea lună. Pe măsură ce regenerabilele și bateriile cresc, centralele convenționale vor fi solicitate să producă tot mai puțin în orele de excedent, ceea ce le afectează viabilitatea economică.
Concluzia raportului este că România construiește energie mai repede decât construiește cerere pentru ea. Fără politici care să stimuleze consumul flexibil și să adapteze piața la noile realități, țara riscă să ajungă la o criză de consum înaintea unei crize de producție. Autorii avertizează că matematic ne îndreptăm spre un zid pe care discursul public încă nu îl vede, iar investitorii și autoritățile trebuie să răspundă cu soluții diferite pentru cele două tipuri de dezechilibru.
3