România nu se va confrunta cu 12 crize separate, ci cu o singură „policriză” — un lanț de vulnerabilități care se alimentează reciproc — avertizează o analiză a Asociației Economiștilor Independenți (AEI). Potrivit documentului, începând din toamna anului 2026, țara intră într-o perioadă în care problemele energetice, bugetare, economice, climatice și sociale se vor suprapune, iar unele dintre ele sunt aproape certe. Analiza identifică 12 manifestări distincte ale acestei crize unice, fiecare cu probabilitate și perioadă critică proprii.
Prima și cea mai probabilă este criza prețului energiei electrice, așteptată între octombrie 2026 și martie 2027. Deși România are capacități instalate suficiente pe hârtie, lipsa puterii controlabile disponibile în orele de vârf — dimineața și seara, când producția solară este redusă sau nulă — va genera prețuri mari și volatilitate. Analiza notează că problemele se suprapun: capacități pe cărbune îmbătrânite, centrale pe gaze insuficiente sau întârziate, hidroenergie dependentă de refacerea rezervelor de apă și reactoare nucleare expuse opririlor. În plus, ACER semnalează probleme de adecvanță pentru România, cu un risc de deficit mai mare decât cel rezultat din evaluarea europeană. Nu se anticipează un blackout național ca scenariu de bază, dar sunt posibile importuri aproape de limita tehnică, intervenții administrative și întreruperi locale.
A doua manifestare majoră este criza prețului gazelor naturale, foarte probabilă în perioada noiembrie 2026–martie 2027. Depozitele României erau la începutul lui septembrie în jur de 62,8%, cu peste zece puncte procentuale sub nivelul de anul trecut. Problema reală nu este cantitatea anuală, ci debitul zilnic disponibil în zilele foarte reci, pentru că pe măsură ce depozitele se golesc, capacitatea lor de extracție scade. O criză fizică de aprovizionare nu este inevitabilă, dar poate apărea dacă se suprapun o iarnă mai rece, depozite insuficient umplute, cerere regională mare și reducerea unor surse de import. Europa intră și ea în iarnă cu stocuri mult mai reduse decât media ultimilor ani, ceea ce limitează accesul la importuri ieftine și imediat disponibile.
Motorina este identificată drept criza care va transporta toate celelalte crize în economie. Spre deosebire de benzină, care afectează direct populația, motorina afectează agricultura, construcțiile, transportul de marfă, distribuția alimentară, serviciile publice și industria. România depinde de țiței importat, de rafinarea acestuia și de importuri directe de produse petroliere. La începutul lui septembrie, statul a fost deja nevoit să majoreze reducerea temporară a accizei la motorină. Dacă prețul petrolului și marjele rafinăriilor rămân ridicate, Guvernul are doar trei variante: lasă prețul să crească, reduce taxele și pierde venituri bugetare sau compensează anumite sectoare și majorează deficitul. Toate cele trei produc costuri în altă parte.
Criza fiscală va deveni centrul tuturor crizelor, potrivit analizei. Comisia Europeană estimează pentru România un deficit de aproximativ 6,2% din PIB în 2026 și o datorie publică ce ar putea ajunge la 63,3% din PIB în 2027. Statul va trebui simultan să protejeze consumatorii de scumpirea energiei, să reducă taxarea carburanților, să sprijine agricultura, să finanțeze apărarea, să achite dobânzi mai mari, să cofinanțeze investițiile europene și să reducă deficitul. Această ecuație nu se închide fără taxe suplimentare, reducerea unor cheltuieli, amânarea investițiilor sau o combinație între acestea. În acest context, este foarte probabilă o criză a fiscalității imprevizibile, cu schimbări dese de taxe, excepții și supraimpozitări.
Analiza mai semnalează și alte manifestări: adecvanța sistemului electric (decembrie 2026–februarie 2027), aprovizionarea cu gaze (ianuarie–februarie 2027), prețul benzinei și GPL (toamna 2026), kerosenul și transportul aerian (toamna–iarna 2026), inflația și costul vieții (octombrie 2026–2027), ratingul și finanțarea statului (următoarele evaluări), agricultura, apa și alimentele (toamna 2026–vara 2027) și criza socială, politică și de încredere (iarna 2026/2027). Ultima este considerată foarte probabilă și s-ar putea manifesta prin proteste, radicalizare, instabilitate și decizii economice întârziate. În ansamblu, documentul arată că România are nevoie de o abordare integrată, nu de soluții separate pentru fiecare criză în parte.
2