România a ajuns la 1.162 MW putere instalată și 2.312 MWh capacitate de stocare a energiei electrice la 1 octombrie, potrivit datelor actualizate ale Transelectrica. Este o creștere de aproximativ 8,5 ori față de martie anul trecut, când erau în funcțiune doar 12 unități cu o putere instalată de 137,2 MW și o capacitate totală de 269 MWh. Numărul grupurilor de stocare a ajuns la 55, unele de sine stătătoare, care se încarcă din sistem în momentele propice, altele în cadrul unor centrale mixte, care stochează ceea ce produc.
Evoluția din ultimele luni este semnificativă. La sfârșitul lunii iunie, puterea instalată era de 878 MW, iar capacitatea de stocare de 1.630 MWh. România a depășit pentru prima dată pragul de 1.000 MW putere instalată și 2.000 MWh capacitate acum o lună, cu 1.094 MW și 2.310 MWh. Puterea instalată din prezent reprezintă aproximativ 80% din totalul centralei nucleare de la Cernavodă. Pe 20 august, Transelectrica anunța că Sistemul Electroenergetic Național a depășit pragul de 2.500 MW de noi capacități de producție și stocare conectate la rețea de la începutul anului 2026, iar stocarea avansase cu 663 de noi MW. Oficialii estimau atunci că până la sfârșitul anului 2026 vor fi conectate aproximativ 1.000 MW în instalații de stocare.
Chiar dacă ritmul este alert, România rămâne mult în urma Bulgariei, care avea în septembrie aproximativ 5,7 GW de putere instalată în baterii, de aproape cinci ori mai mult. Capacitatea Bulgariei este echivalentă cu aproape un sfert din puterea totală de producție instalată a țării. Exporturile nete ale Bulgariei din iulie și august au ajuns la aproximativ 830 GWh pe lună, iar România a fost unul dintre principalii cumpărători, valoarea schimburilor fiind estimată la 74 de milioane de euro. Datele oficiale arată că în 2025, Bulgaria a reprezentat aproximativ 9% din noile capacități europene de stocare în baterii, deși are o pondere mult mai mică în sistemul energetic european. Raportul Power Barometer 2026 al Eurelectric menționează că Bulgaria ilustrează impactul stocării: după ce a dezvoltat o capacitate de 5,4 GW în baterii, prețurile sale en-gros la energie au crescut de la 21% peste media UE în 2024 la doar 8,3% peste în 2026, datorită dependenței reduse de combustibilii fosili scumpi în perioadele de vârf de cerere. La nivel european, stocarea la scară mare a ajuns la 64 GW în 2025, iar chiar și cu 78 GW de instalări planificate, rămâne mult sub ținta UE de 200 GW pentru 2030.
Contextul energetic a fost tensionat de intrarea în stare de alertă energetică din 1 august, după oprirea Unității 1 de la Cernavodă pe 28 iulie, din cauza reducerii nivelului Dunării în zona de aspirație a pompelor de răcire, urmată de Unitatea 2 pe 13 august. Cele două reactoare, operate de Nuclearelectrica, asigură în condiții normale aproximativ 20% din producția națională de energie. Seceta din bazinul fluviului a dus și la scăderea producției de energie din ape, în contextul în care hidrocentralele de la Porțile de Fier 1 și 2 au o pondere de aproximativ 15% din producția de energie, la nivel multianual.
Dumitru Chisăliță, expert în energie, avertizează într-o analiză că bateriile prost gândite pot scumpi energia pe care promitem să o ieftinim. «Bateriile pot reduce prețurile de vârf și pot valorifica surplusul fotovoltaic. Dar stocarea nu produce energie: mută energia în timp, cu pierderi și cu un cost suplimentar. Investiția merită dacă valoarea energiei mutate și a serviciilor oferite sistemului depășește aceste costuri», explică el. Agenția Internațională pentru Energie identifică tocmai aceste utilizări: echilibrare, reducerea congestiilor și transferul energiei către orele de consum ridicat.
Un calcul simplu ilustrează pericolul. Presupunând o baterie care livrează 1 MWh pe ciclu, o investiție totală de 1 milion de lei, recuperată în 10 ani, și un randament de 85%, reper folosit în modelul tehnico-economic ATB 2025, dacă energia pentru încărcare costă 200 de lei/MWh, considerând funcționarea a 250 de cicluri pe an, rezultatul este: energia cumpărată, inclusiv pierderile, ajunge la 235 de lei/MWh livrat, iar recuperarea simplă a investiției la 400 de lei/MWh. Rezultă un cost minim al energiei livrate de 635 de lei/MWh. Costul la consumatorul final casnic ar fi de 1.392 de lei/MWh, cu 4% mai ieftin considerând prețul mediu de vânzare a energiei electrice către consumatorii casnici la 1.450 de lei/MWh. Dar dacă bateria funcționează mai puține cicluri sau investiția este mai scumpă, costul final poate depăși prețul actual, transformând stocarea într-o povară pentru consumatori.
3