Fostul ministru ucrainean al Apărării, Mykhailo Fedorov, a trecut în mai puțin de o lună de la un mesaj despre recâștigarea inițiativei la avertismentul că Ucraina pare să piardă treptat războiul. Schimbarea nu este doar una de ton. Ea apare după ieșirea sa din guvern și după un conflict public cu structurile de comandă militară, ceea ce transformă evaluarea frontului într-o dispută despre instituții și responsabilitate.
În interviul publicat de Reuters la 25 august, Fedorov a spus că Ucraina se află într-un punct de cotitură și are o fereastră de câteva luni pentru decizii capabile să schimbe traiectoria. El nu consideră înfrângerea inevitabilă. Dimpotrivă, afirmă că țara are toate șansele să câștige, dar trebuie să acționeze mai repede.
Critica sa vizează atât războiul, cât și statul. Fedorov vorbește despre lipsa unei viziuni generale asupra victoriei, integrarea prea lentă a noilor tehnologii, corupție, rețele de patronaj și instituții dependente politic. El a estimat eficiența statului la doar 5% și a pledat pentru drone autonome, interceptoare ieftine, capacități balistice proprii și o rețea densă de senzori pe front.
Pe 23 iulie, însă, evaluarea lui era mult mai optimistă. Fedorov declara că în cele șase luni de mandat echipa sa contribuise la faptul că Ucraina începea, pentru prima dată în ultimii ani, să preia inițiativa. Vorbea despre o fereastră de oportunitate pentru a obliga Rusia să accepte pacea dintr-o poziție de forță.
Biroul președintelui Volodimir Zelenski a folosit această contradicție în răspunsul dat Reuters. Potrivit administrației prezidențiale, Fedorov vorbea pozitiv despre desfășurarea războiului când era ministru, iar după plecarea sa principalul lucru schimbat este statutul personal. Replica sugerează că noua analiză nu poate fi separată de ruptura politică.
Ruptura are și o componentă instituțională clară. Zelenski a recunoscut public că Fedorov și fostul comandant-șef Oleksandr Sîrski nu reușeau să lucreze împreună, în timp ce problemele de pe front, din brigăzi și din mobilizare rămâneau nerezolvate. Fedorov a spus ulterior că tensiunea cu Statul Major i-a fost prezentată drept motivul oficial al demiterii, dar a sugerat și că reformele în achizițiile militare ar fi putut afecta interese puternice.
Reforma centrelor teritoriale de recrutare arată cât de dificilă era partea administrativă a mandatului său. Ombudsmanul militar Olha Reshetylova a declarat că biroul său a lucrat luni de zile cu echipa lui Fedorov și a transmis propuneri, dar nu a văzut progrese efective dincolo de declarații. Aceasta nu dovedește că reforma nereușită a fost singura cauză a demiterii, însă limitează imaginea unui mandat exclusiv reușit.
Schimbarea de discurs amintește de cazul Oleksii Arestovych. După ce demisia sa din funcția de consilier nepermanent al șefului biroului prezidențial a fost acceptată în ianuarie 2023, Arestovych a început în doar câteva zile să pună sub semnul întrebării caracterul garantat al victoriei Ucrainei și a subliniat că vorbește acum ca persoană neoficială. Asemănarea este de comportament public după ieșirea din sistem, nu dovadă a unor motive identice.
Fedorov are însă o greutate diferită. El a condus ministerul care gestionează achiziții, mobilizare și o parte din transformarea tehnologică a războiului. În iulie spunea chiar că președintele, ministrul Apărării și comandantul-șef sunt cele trei poziții care determină cu adevărat cursul războiului.
Nici afirmația că acesta ar fi primul scenariu de înfrângere formulat de un lider ucrainean de rang înalt după 2022 nu rezistă. În aprilie 2024, Zelenski avertiza că Ucraina va pierde dacă Congresul SUA nu aprobă ajutorul necesar. Diferența este că Fedorov indică acum mai ales cauze interne: capacitatea statului, viteza reformelor și coerența conducerii.
Pentru România, aflată pe flancul estic al NATO și la frontiera cu Ucraina, dezbaterea relevantă este tocmai aceasta: cât de bine poate Kievul transforma sprijinul extern și industria internă în capacitate militară reală. Următoarele luni vor arăta dacă avertismentul lui Fedorov descrie un risc operațional sau devine mai ales platforma unei noi poziționări politice.