Mișcarea studențească din Serbia intră duminică în competiția electorală pentru alegerile parlamentare anticipate, cu o listă de 250 de candidați construiți în afara partidelor tradiționale, împotriva formațiunii care conduce țara de 14 ani. În fruntea listei puterii se află Aleksandar Vučić, liderul autocratic al Serbiei, care a demisionat din funcția de președinte pentru a candida la cea de premier. Confruntarea dintre studenți și Vučić, după aproape doi ani de proteste, se apropie de faza finală.
Lista studenților include profesori, oameni de știință, medici, muncitori, actori și activiști, cei mai mulți necunoscuți publicului larg până acum. Candidații au fost selectați printr-un proces riguros, cu evaluări și interviuri: universitățile au propus nume, au fost analizate nominalizările venite din toată țara, iar adunările studențești au luat deciziile finale. Mii de persoane au participat la acest proces, descris ca un experiment de democrație directă aplicat în politica convențională. Între timp, o parte importantă a opoziției consacrate s-a retras din cursă și susține lista studenților.
Campania a transformat scrutinul într-un fel de referendum asupra regimului, idee rezumată în sloganul «Serbia sau mafia». Unele sondaje indică un sprijin de peste 40% pentru lista studenților, ceea ce face competiția să fie strânsă, potrivit analizei publicate de Filip Balunovic, cercetător la Universitatea din Belgrad și specialist în mișcări sociale. Mulți au considerat studenții prea lipsiți de experiență pentru politică, dar mobilizarea lor a schimbat calculul electoral.
Mișcarea a pornit în 2024, după prăbușirea acoperișului gării din Novi Sad, al doilea oraș ca mărime al Serbiei, incident în care au murit 16 persoane. Studenții au ieșit în stradă cerând tragerea la răspundere a responsabililor, iar demonstrațiile, blocările universităților și închiderile de drumuri l-au pus pe Vučić în defensivă. Presiunea a fost atât de mare încât acesta a decis devansarea alegerilor.
Studenții nu au memoria anilor ’90, când Vučić făcea declarații incendiare și ataca presa din funcția de ministru al Informațiilor, dar au crescut în timpul lungii sale guvernări, marcată de reprimarea vocilor critice și a jurnalismului independent. Ei știu din proprie experiență ce li se întâmplă celor care contestă regimul: au fost loviți de mașini în timpul unor adunări pașnice, spionați, arestați și bătuți, unii suferind fracturi de maxilar sau de craniu. În campanie, intimidarea și supravegherea s-au intensificat, zeci de studenți s-au confruntat cu acuzații penale, iar unii au ales exilul de teama represaliilor.
Vučić a încercat ani la rând să echilibreze presiunile externe: a condamnat invazia Rusiei în Ucraina, dar a refuzat să impună sancțiuni, l-a primit pe Volodimir Zelenski, dar a permis înmormântarea cu onoruri militare a lui Ratko Mladić, condamnat pentru crime de război. Mișcarea studențească a dat peste cap acest joc, pentru că în fața lui nu mai stă o opoziție fragmentată, ci o generație cu identitate colectivă și fără lider central, care nu s-a divizat în facțiuni rivale.
Un moment relevant al campaniei a fost invitația lui Vučić la o dezbatere televizată cu Ilija Srdanović, cardiolog la Facultatea de Medicină din Novi Sad și figură emblematică a studenților. Profesorul a răspuns în jargonul cartelelor preplătite: «Nu aveți suficient credit pentru acest apel». Vučić s-a filmat apoi dezbătând în fața unei fotografii a lui Srdanović și a unei pietre, o aluzie la gluma că până și o piatră ar fi o variantă mai bună decât el. La comemorarea din 1 noiembrie 2025 a prăbușirii acoperișului gării din Novi Sad, unii studenți au parcurs sute de kilometri pe jos pentru a ajunge la fața locului, cu picioarele bandajate și epuizați.
13