Donald Trump nu va reuși să-l convingă pe Vladimir Putin să încheie războiul din Ucraina prin oferirea de stimulente economice, ci ar trebui să-l facă să înțeleagă că prelungirea conflictului îi va costa pe ruși mai mult decât pacea. Este concluzia unei analize publicate în The Atlantic de Thomas Wright, cercetător principal la Brookings Institution și fost director principal pentru planificare strategică în cadrul Consiliului Național de Securitate al SUA, în administrația Joe Biden. Potrivit autorului, actuala strategie a președintelui american riscă să încurajeze Moscova să continue războiul și să blocheze un acord acceptabil pentru Kiev.
Analiza pornește de la un precedent din istorie. În 1965, președintele Lyndon B. Johnson a încercat să-l convingă pe liderul Vietnamului de Nord, Ho Și Min, să renunțe la sprijinirea insurgenței comuniste din Vietnamul de Sud, promițând în schimb ajutor economic pentru dezvoltarea țării. Johnson a propus proiecte de infrastructură de amploarea celor realizate de Autoritatea din Valea Tennessee, care transformase o regiune săracă din SUA prin baraje, producție de energie electrică și modernizarea agriculturii. Președintele american era convins că oferta va fi prea avantajoasă pentru a fi refuzată, însă Ho Și Min a respins-o, pentru că a acordat prioritate reunificării Vietnamului sub conducere comunistă în detrimentul beneficiilor economice promise. Episodul este studiat acum în cursurile de psihologie politică, ca exemplu al modului în care liderii pot crede naiv că politica tranzacțională, uzuală la nivelul statelor și orașelor, va funcționa și pe scena internațională.
Potrivit lui Wright, Trump a căzut în aceeași capcană în relația cu Putin. La începutul celui de-al doilea mandat, președintele american s-a arătat surprins că liderul rus nu era dispus să pună rapid capăt războiului prin înghețarea liniilor teritoriale și promisiunea că Ucraina nu va adera la NATO. În loc să îmbunătățească poziția Ucrainei pe câmpul de luptă sau să exercite presiuni asupra Rusiei prin sancțiuni, Trump a încercat să-l convingă pe Putin că pacea i-ar aduce beneficii financiare. Analistul susține că această abordare nu doar că nu funcționează, ci blochează singura cale realistă de a pune capăt conflictului și sporește riscul ca războiul să se extindă și să se agraveze.
Analiza descrie și schimbările din echipa de negociere. Trump l-a retras pe emisarul său pentru Ucraina, generalul-locotenent Keith Kellogg, după ce Kremlinul s-a plâns că acesta este prea favorabil ucrainenilor, și l-a înlocuit cu prietenul său Steve Witkoff, un magnat din domeniul imobiliar. Finanțistul rus Kirill Dmitriev urma să fie intermediarul lui Trump în relația cu Putin. Acum aproape un an, Witkoff și Dmitriev au elaborat un acord care prevedea ridicarea completă a sancțiunilor, proiecte economice comune ruso-americane și readmiterea Rusiei în G7, transformând grupul înapoi în G8. Planul a eșuat din cauza cererii lui Putin ca Ucraina să cedeze teritorii pe care Rusia nu le cucerise pe câmpul de luptă.
Cea mai recentă versiune de acord a apărut în ultima săptămână, în timp ce relațiile dintre SUA și Ucraina ajunseseră la cel mai scăzut nivel de la disputa din Biroul Oval din februarie 2025. Trump și Putin au convenit ca Rusia să furnizeze motorină Statelor Unite și piețelor globale. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a criticat dur înțelegerea, afirmând că aceasta „nu este corectă și onestă” și că pare „un cadou de ziua de naștere pentru Putin”. Furios, Trump a cerut înlocuirea lui Zelenski și a spus că este mai greu de tratat cu el decât cu Putin. Kievul a acuzat apoi Washingtonul că restrânge cooperarea în domeniul informațiilor, inclusiv prin reținerea unor date despre atacuri iminente cu rachete balistice, acuzații pe care administrația americană le-a negat.
Potrivit Financial Times, administrația americană ia în considerare returnarea unei părți din activele rusești înghețate, ca stimulent pentru obținerea unui armistițiu parțial. Trump a suspendat ulterior sancțiunile împotriva Rusiei în temeiul Legii Lindsey O. Graham, afirmând că decizia servește interesul național al Statelor Unite. Într-o postare pe Truth Social, el a spus că negociază pentru a pune capăt războiului și că nu „vrea să facă nimic care să îndepărteze, în mod nechibzuit, Rusia de masa negocierilor”. Un oficial de rang înalt a declarat pentru Washington Post că, întrucât negocierea unui acord privind Ucraina se dovedea dificilă, Casa Albă va extinde discuțiile către un acord regional, cu prevederi pentru furnizarea de energie către Europa printr-o conductă nouă, cu profituri împărțite între Ucraina și Rusia, și soluționarea divergențelor dintre Moscova și țările europene.
Wright consideră că această propunere reia, în esență, planul Johnson. Naivitatea din spatele ei ar putea fi scuzabilă dacă Putin ar fi un lider nou, fără un istoric cunoscut, dar nu este cazul. Ucraina este, în viziunea analistului, obsesia lui Putin și ținta sa principală, iar liderul rus a demonstrat că este dispus să plătească un preț enorm pentru ea. Soluția propusă de autor este ca Washingtonul să schimbe calculul costurilor, prin presiune asupra economiei și capacității militare a Rusiei, astfel încât prelungirea războiului să devină mai costisitoare decât un acord.
13