Dezvăluirile privind trecutul lui Lucian Pahonțu, directorul Serviciului de Protecție și Pază, nu pot fi închise nici printr-o declarație prezidențială de nevinovăție, nici printr-o condamnare politică pronunțată înaintea verificării faptelor. Investigația Recorder arată că actualul șef al SPP a fost ofițer și comandant de pluton în Trupele de Securitate și că, în noaptea de 21 decembrie 1989, s-a aflat cu subunitatea sa în dispozitivul de represiune din zona Universității – Intercontinental. Nu există deocamdată dovezi că Pahonțu a tras, a lovit manifestanți sau a dat personal ordine ilegale, dar documentele îi confirmă prezența și funcția de comandă, iar declarația sa contrazice mărturiile altor militari.
CV-ul lui Pahonțu omite informații esențiale, iar verificarea CNSAS a rămas fără rezultat timp de 18 ani. Unitatea sa a participat și la evacuarea violentă a Pieței Universității din 13 iunie 1990, fără ca rolul personal al directorului SPP să fi fost stabilit. Documentele care ar putea aduce răspunsuri sunt încă secretizate, iar șeful SPP a refuzat să răspundă întrebărilor punctuale ale jurnaliștilor. Într-un stat în care instituțiile și-ar lua rolul în serios, există informații suficiente pentru declanșarea unor verificări oficiale.
Prima responsabilitate îi revine președintelui Nicușor Dan. Legea nr. 191/1998 prevede că directorul SPP este numit de președintele României, la propunerea Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Trecerea în rezervă a lui Pahonțu, în 2024, nu a însemnat și încetarea funcției de director, pentru eliberarea sa fiind necesar un decret prezidențial. După apariția investigației, președintele ar fi trebuit să ceară un raport scris privind activitatea lui Pahonțu în 1989–1990, verificările făcute înaintea numirii sale și informațiile cunoscute de instituțiile statului. Ar fi trebuit să solicite documentele deținute de SPP, SRI, MAI, Jandarmerie, MApN și CNSAS și să îl invite pe Pahonțu să răspundă punctual.
O asemenea decizie nu ar stabili vinovăția penală a lui Pahonțu, ci doar dacă mai îndeplinește standardele de integritate, transparență și încredere necesare conducerii unei instituții de siguranță națională. În locul unei evaluări, președintele a pronunțat deja un verdict: „Orice persoană care a reprimat, participând la vreuna din aceste acțiuni de reprimare, din punct de vedere moral nu are ce să caute într-o funcție înaltă în statul român. Domnul Pahonțu nu e în această situație.” Nicușor Dan a recunoscut că nu a făcut o evaluare managerială individuală a șefului SPP, spunând că a evaluat serviciul „cu propriile simțuri”, prin interacțiunile cu ofițerii care îi asigură protecția.
CSAT ar trebui convocat pentru a clarifica ce verificări au precedat numirea din 2005. Nicușor Dan a susținut că, la numire, CSAT ar fi făcut o verificare „inclusiv la CNSAS” pentru a stabili dacă Pahonțu făcuse poliție politică. Nu se știe însă ce verificare a existat, ce instituții au fost consultate, ce documente au fost obținute și ce informații i-au fost prezentate președintelui Traian Băsescu. Cert este că CNSAS nu emisese o decizie în cazul lui Pahonțu. CSAT ar trebui să stabilească dacă membrii Consiliului au fost informați despre UM 0305 și Trupele de Securitate, dacă era cunoscută prezența lui Pahonțu în dispozitivul din 21 decembrie și ce măsuri au fost luate după acuzațiile publice apărute în 2007.
După analiză, CSAT ar trebui să publice principalele concluzii. Informațiile operative care încă necesită protecție pot rămâne într-o anexă clasificată, dar statul trebuie să explice dacă sistemul de verificare a funcționat sau nu. Dacă informațiile nu erau cunoscute, avem un eșec major al mecanismului prin care este verificat omul numit să conducă SPP. Dacă erau cunoscute, trebuie explicat de ce au fost considerate compatibile cu funcția și de ce au fost ascunse publicului.
Parlamentul are și el instrumente legale. Activitatea SPP este controlată de Parlament prin comisiile pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, care pot cere directorului rapoarte privind activitatea serviciului. Comisiile de apărare ale Camerei Deputaților și Senatului ar trebui să îl convoace pe Pahonțu la o audiere. Partea care privește documente clasificate poate avea loc într-o ședință închisă, dar întrebările despre biografie, verificarea CNSAS și durata mandatului pot primi răspunsuri publice. Directorul SPP ar trebui să explice de ce apartenența la UM 0305 și la Trupele de Securitate nu apare în CV, ce a făcut plutonul său în noaptea de 21 decembrie 1989 și cum explică diferențele dintre propria declarație și mărturiile altor militari.
Pahonțu ar trebui să răspundă și ce rol a avut în evenimentele din iunie 1990, dacă și unde a depus declarația cerută de legislația CNSAS, ce verificări au fost efectuate înainte și după numire și de ce consideră că poate rămâne în funcție după 21 de ani. Audierile parlamentare ar oferi un cadru formal pentru aceste întrebări, iar răspunsurile ar putea fi făcute publice, în limitele impuse de protejarea informațiilor clasificate. Rămâne de văzut dacă instituțiile vor folosi aceste instrumente sau dacă cazul va fi tratat doar ca o dispută politică.