România se confruntă cu o criză politică prelungită care amenință să submineze stabilitatea macroeconomică menținută cu eforturi în ultimii ani. Instabilitatea politică continuă, care durează de aproximativ doi ani, slăbește reziliența instituțională și reduce capacitatea autorităților de a răspunde șocurilor externe și interne. Potrivit analizei, această situație este un exemplu de manual de vulnerabilitate în fața atacurilor hibride, iar efectele se resimt deja în economie și societate.
Principalele instituții responsabile cu stabilizarea macroeconomică — Banca Națională a României, Ministerul Finanțelor, Autoritatea de Supraveghere Financiară, Consiliul Fiscal și alte instituții strategice — au reușit să mențină funcțională «cetatea» până în prezent. Totuși, energia acestora se epuizează, instrumentele își pierd eficacitatea, iar resursele de intervenție se împuținează. De nouă luni, algoritmii de avertizare timpurie semnalează probleme tot mai grave, iar mecanismele de stabilizare automată devin din ce în ce mai greoaie. Ultima linie de apărare a stabilității macro începe să cedeze sub presiunea unei crize politice interminabile.
Indicatorii de avertizare timpurie se deteriorează accelerat, atât pe plan extern, cât și intern. Vulnerabilitatea externă este reflectată de adecvarea rezervelor internaționale, acoperirea deficitului de cont curent prin active negeneratoare de datorie externă și dinamica investițiilor străine directe. Pe plan intern, se observă deteriorarea potențialului economic, reducerea nesustenabilă a deficitului, scăderea bufferelor, căderea competitivității din cauza prețului energiei, dezindustrializarea accentuată, pierderea capitalului uman din industrie și slaba prioritizare a sprijinului pentru educație, sănătate și cultură. Toate acestea se desfășoară într-un mediu macroeconomic extern incert, marcat de costuri istorice de finanțare în țările dezvoltate și de deficite ridicate.
Stresul social se amplifică peste nivelul pragului de alertă, alimentat de polarizarea accentuată de măsurile de austeritate din ultimul an, care au afectat preponderent persoanele cu venituri reduse. Clasa de mijloc se micșorează spre cote irelevante, iar tensiunile sociale mocnesc, cu un potențial de explozie ridicat. În acest context, probabilitatea unei crize de lichiditate crește proporțional cu probabilitatea ajungerii la scenariul alegerilor anticipate, considerat un declanșator foarte probabil al unui efect de domino fulminant în economie și societate.
Costurile unei astfel de evoluții sunt grave: de la intrarea în criză de lichiditate până la pierderea totală a relevanței geopolitice, toate se traduc prin povară sporită pentru cei vulnerabili și pentru o clasă mijlocie deja subțiată. Relansarea economică ar fi întârziată, iar România ar putea fi aruncată înapoi cu zece ani, la periferia Uniunii Europene, concurând din nou cu Bulgaria pentru ultimul loc în clasamentele de convergență reală. Nimeni nu estima că economia și societatea românească vor rezista atât de mult unei furtuni perfecte, alimentate de turbulențe externe record — pandemie, războiul din Ucraina, criza energetică, războiul tarifar și conflictul din Orientul Mijlociu — suprapuse dezechilibrelor interne precum deficitele gemene ridicate, producția insuficientă, creșterea scăzută a PIB real și dezindustrializarea.
Analiza subliniază că nicio societate, oricât de matură instituțional, nu poate rezista la nesfârșit unui «asediu» din interior, mai ales în condițiile unor incertitudini externe imense. Instrumentele și mecanismele de stabilizare își pierd eficiența, iar decidenții de politici devin tot mai limitați în acțiune din cauza adâncirii crizei politice. Românii s-au săturat de prăpastia dintre discursurile mari, abstracte — «responsabilitate», «reforme», «interesul național» — și realitatea faptelor. Nu mai percep că există o majoritate politică ce conduce rațional și organizează lucrurile. În acest tablou, cutia cu instrumente eficiente de stabilizare se golește accelerat, iar orice criză politică prelungită consumă capitalul de stabilitate al statului.
3