Hidroenergia devine o componentă tot mai greu de prevăzut în sistemul energetic european, pe măsură ce schimbările climatice modifică regimul precipitațiilor și al topirii zăpezilor. Un proiect finanțat de Uniunea Europeană, denumit Di-Hydro, își propune să aducă inteligența artificială și instrumentele digitale în hidrocentrale, pentru ca acestea să poată compensa mai eficient variațiile producției din eoliene și din solar.
Proiectul durează trei ani și este coordonat de Alkiviadis Tromaras, de la Centrul de Cercetare și Tehnologie Hellas (CERTH), din Grecia. Scopul declarat este ca hidrocentralele să devină mai inteligente, mai digitalizate și mai flexibile, astfel încât să poată fi folosite pentru a echilibra sistemul atunci când alte surse nu produc suficient. Obiectivul este, astfel, mai degrabă unul de integrare în rețea decât unul de extindere a capacității.
Importanța hidroenergiei în Uniunea Europeană este considerabilă. Potrivit datelor Eurostat din 2025, hidroenergia este a treia cea mai mare sursă de electricitate regenerabilă din UE, reprezentând 25,9% din producția din surse regenerabile. Tocmai de aceea, previzibilitatea ei are consecințe directe asupra stabilității rețelei, mai ales că aportul hidroenergiei poate varia considerabil de la un an la altul, în funcție de cantitatea de precipitații și de zăpada acumulată în munți.
Principalul instrument testat este un geamăn digital, adică o reproducere virtuală a unei centrale. Cu ajutorul lui, operatorii pot simula diverse scenarii de funcționare, iar tehnicile de învățare automată identifică tipare în datele acumulate din exploatare. Aceste tipare pot indica modul în care centrala reacționează la diferite regimuri de debit și la solicitările rețelei. Instrumentele sunt concepute ca sprijin pentru deciziile operatorilor, nu ca înlocuitor al personalului, iar responsabilitatea finală pentru funcționarea centralei rămâne la oameni.
Proiectul include și monitorizarea calității apei. Senzori specializați urmăresc oxigenul dizolvat, pH-ul, temperatura, prezența bacteriei E. coli și a algelor, indicatori care pot semnala din timp probleme de mediu. Aceste date sunt utile nu doar pentru protecția ecosistemelor din amonte și din aval, ci și pentru gestionarea funcționării turbinelor. În paralel, senzori wireless măsoară vibrațiile, emisia acustică și presiunea, ceea ce ajută la depistarea timpurie a uzurii echipamentelor. Detectarea din timp a unei defecțiuni poate evita opriri neplanificate, care afectează direct producția.
Soluțiile au fost testate în hidrocentrale din Grecia, Italia și Serbia. Cercetătorii subliniază însă că parcul hidroenergetic european este foarte divers, cu centrale de vârste diferite și grade variate de digitalizare, ceea ce face dificilă o aplicare uniformă. O centrală veche, cu echipamente analogice, nu poate primi aceleași soluții ca una construită recent și deja conectată la sisteme digitale de monitorizare. Proiectul rulează până în septembrie 2026, iar echipa caută modalități practice de adoptare a rezultatelor, astfel încât tehnologia să ajungă dincolo de faza experimentală.
1