Partidul Popular European (PPE) a demarat pregătirile pentru alegerile europarlamentare din 2029, cu un obiectiv declarat de a recâștiga alegătorii atrași de extrema dreaptă. Însă membrii formațiunii nu reușesc să cadă de acord asupra modului în care ar trebui să facă acest lucru, potrivit unei analize Politico bazate pe interviuri și documente interne.
Președintele PPE, Manfred Weber, a lansat în urmă cu două săptămâni, la nivel intern, un grup de lucru numit «Win2029», care va contribui la elaborarea unui program electoral suficient de atractiv pentru a concura cu extrema dreaptă. Pregătirile încep neobișnuit de devreme, în condițiile în care Parlamentul European nu a ajuns nici măcar la jumătatea actualului mandat. Grupul este coordonat de eurodeputatul spaniol Esteban González Pons, iar primele discuții sunt programate în octombrie, la o reuniune în Sicilia, urmând să continue până la congresul PPE de la Roma, din primăvara viitoare.
În interiorul partidului, întrebarea centrală este cât de departe poate merge PPE pentru a-i atrage pe acești alegători fără să-și piardă identitatea de centru-dreapta. Eurodeputata finlandeză Sirpa Pietikäinen a descris situația drept «dilema istorică» a formațiunii: «Trebuie să fie clar și sincer cu alegătorii: suntem un partid de centru-dreapta sau suntem încă un partid de dreapta?»
Pozițiile diferă semnificativ de la o țară la alta. Potrivit Politico, românii și polonezii se opun oricărei alinieri cu extrema dreaptă. În schimb, conservatorii din Spania, Suedia, Finlanda, Danemarca și Țările de Jos au guvernat alături de astfel de partide. În Germania, unii politicieni încep să pună sub semnul întrebării refuzul de a colabora cu Alternativa pentru Germania (AfD), după succesele electorale ale formațiunii, deși majoritatea membrilor germani ai PPE de la Bruxelles se opun în continuare colaborării.
Siegfried Mureșan, vicepreședinte al PPE și desemnat pentru funcția de prim-ministru al României, consideră că aceasta va fi principala confruntare politică a următorilor ani. «Principala polarizare de pe continent, în multe alegeri naționale și, cu siguranță, la alegerile europene din 2029, va fi între populiștii antieuropeni și partidele PPE», a declarat el.
Pentru Pedro López de Pablo, purtătorul de cuvânt al grupului PPE, orice altceva în afara «luptei» cu extrema dreaptă «va avea o importanță secundară». «Pentru că nu sunt la guvernare, pot promite orice. În fața unei astfel de retorici, trebuie să ne gândim ce alternative le putem oferi oamenilor», a spus el.
Documentele interne consultate de Politico arată că PPE a încercat, în ultimele șase luni, să păstreze distanța față de extrema dreaptă în Parlamentul European. Eurodeputaților li s-a cerut în repetate rânduri să respingă inițiativele grupului Patrioților, dar să susțină propuneri similare venite din partea Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR), pe care PPE îi consideră un partener acceptabil. Din ECR face parte partidul premierului italian Giorgia Meloni.
PPE l-a exclus pe eurodeputatul sloven Branko Grims după ce acesta a participat la un eveniment organizat de AfD. Totuși, la unele voturi, membrii partidului au ales aceeași tabără cu extrema dreaptă. Un exemplu este un dosar privind bugetul pe termen lung al UE, când o majoritate de dreapta a votat eliminarea criteriilor de mediu și a celor privind egalitatea de gen din supravegherea cheltuielilor. Liderii PPE promiseseră să voteze alături de partidele de centru, dar nu au reușit să-i convingă pe toți eurodeputații să respecte această linie.
La ultima sesiune plenară, PPE a discutat și cum să adopte o rezoluție privind criza migrației din Ceuta, teritoriu spaniol, după eșecul negocierilor cu Socialiștii și Democrații. Potrivit unor note interne, strategia era ca Patrioții să se simtă «incluși»: PPE urma să susțină deliberat unul dintre amendamentele lor. Ideea a venit din partea delegației spaniole, care dorea un succes politic la Madrid, și a primit sprijinul conducerii grupului.
După alegerile europene din 2024, Weber a spus că vrea să schimbe discursul PPE pentru a recâștiga alegătorii atrași de populiștii de extremă dreaptă. Direcția propusă însemna politici mai dure privind migrația, mai multe deportări și retragerea unor norme de mediu. Deși UE a introdus proceduri mai rapide pentru azil și controalele la frontieră, iar negociatorii au convenit asupra unor reguli pentru accelerarea deportărilor, PPE a continuat să ceară măsuri mai dure. La o reuniune din iunie, la Viena, partidul a cerut mai multe investiții în Frontex, agenția europeană pentru paza frontierelor, și proceduri mai simple pentru trimiterea înapoi a migranților la frontierele externe ale UE.
3