Donald Trump a promis că fiecare cetățean american adult va primi un cec de 5.000 de dolari dacă republicanii câștigă alegerile pentru Congres din acest an. Promisiunea ridică întrebări serioase cu privire la fezabilitatea sa economică, la baza sa juridică și la logica sa politică, într-un context în care partidul său controlează deja ambele Camere ale Congresului.

Analistul Jonathan Chait, într-un articol publicat de The Atlantic, explică de ce această promisiune nu se susține. Prima ciudățenie semnalată este că republicanii dețin deja majoritatea în Senat și în Camera Reprezentanților. Dacă partidul controlează deja puterea legislativă, de ce ar fi condiționată acordarea cecurilor de obținerea unei noi majorități? Trump a declarat că ar putea distribui banii fără aprobarea Congresului, dar o astfel de afirmație este falsă: Constituția Statelor Unite atribuie Congresului puterea de a autoriza cheltuielile publice. Chiar dacă președintele ar putea decide singur, condiționarea de rezultatul alegerilor ar deveni și mai greu de justificat, pentru că votul nu ar mai avea nicio relevanță.

Din punct de vedere economic, măsura ar putea alimenta inflația. Într-o economie deprimată, cu consum redus, o injecție de numerar ar putea stimula activitatea. Situația actuală este însă diferită: șomajul este scăzut, creșterea economică este solidă, iar problema principală este inflația, care se menține mult peste nivelul urmărit de autorități. Costul estimat al cecurilor pentru un singur an este de aproximativ 1.200 de miliarde de dolari. Introducerea acestei sume în economie ar însemna mai mulți bani pentru aceleași bunuri și servicii, ceea ce ar împinge prețurile în sus. Rezerva Federală ar putea fi nevoită să majoreze dobânzile pentru a tempera scumpirile, punând în pericol creșterea economică.

Vicepreședintele J.D. Vance a sugerat că banii ar putea proveni din veniturile aduse de taxele vamale. În teorie, această sursă ar putea compensa efectul inflaționist. În realitate, taxele vamale sunt deja în vigoare, iar Vance invocă venituri existente pentru a acoperi o cheltuială complet nouă, într-un moment în care încasările statului sunt oricum insuficiente. Guvernul federal american înregistrează un deficit de aproape 1.800 de miliarde de dolari.

Trump a oferit și o altă explicație: cecurile ar fi o recompensă pentru americanii care au suportat, timp de patru sau cinci ani, situația îngrozitoare provocată de Biden. În 2024, când candida împotriva lui Joe Biden, recompensa promisă era chiar instalarea sa la Casa Albă. Acum, președintele sugerează că economia de care se laudă nu este suficientă și că americanii trebuie despăgubiți suplimentar. Nici această justificare nu explică de ce banii ar fi acordați doar dacă republicanii câștigă alegerile. Dacă americanii ar fi obligați să suporte încă doi ani de guvernare democrată, ar deveni mai îndreptățiți la compensații, nu mai puțin.

Chiar și unii republicani au fost sceptici. Senatorul texan Ted Cruz și guvernatorul Floridei, Ron DeSantis, și-au exprimat prudent dezacordul. Consilierii lui Trump i-au ridiculizat, declarând pentru newsletterul Politico Playbook că aceștia vor analiza problema ca niște tocilari, în timp ce se luptă pentru locul 11 în 2028. Într-o administrație normală, observă Chait, faptul că cineva înțelege matematica de nivel liceal ar fi o calificare minimă pentru a se pronunța asupra politicii economice. Numai în epoca Trump această competență poate fi prezentată drept un dezavantaj.

Singurul argument care mai poate fi invocat în favoarea propunerii este că, cel mai probabil, nu va fi niciodată pusă în practică. În februarie 2025, Elon Musk a lansat ideea unui dividend DOGE, care ar fi urmat să distribuie populației o parte din economiile realizate prin reducerea cheltuielilor guvernamentale. Banii nu au mai ajuns niciodată la americani, inclusiv pentru că DOGE nu a produs economii semnificative. În același an, Trump a promis în repetate rânduri alte forme de sprijin financiar care nu s-au materializat. Promisiunea cecurilor de 5.000 de dolari pare să urmeze același curs.

Autor

Politică și instituții

Andrei Marinescu — politică și instituții, Prisma Zilei.