Uniunea Europeană se pregătește pentru un scenariu pe care oficialii îl consideră tot mai probabil: un atac hibrid grav, soldat cu mai mulți morți pe teritoriul unui stat membru. Ambasadorii celor 27 de state membre au discutat în ultimele săptămâni, în reuniuni restrinse, fără telefoane și fără asistenți, ce ar trebui să facă UE într-o asemenea situație, de la trimiterea unor echipe de intervenție și ajutor financiar până la modul în care ar trebui comunicat răspunsul european.
Discuțiile au devenit mai intense după ce, în august, pe aeroportul din Leipzig a fost descoperită o dronă încărcată cu explozibili. «Trebuie să fim pregătiți pentru ceva grav. Din păcate, Leipzig ne-a arătat că un incident foarte grav, care să provoace victime multiple, nu este exclus», a declarat un diplomat european de rang înalt. Un alt oficial a mers mai departe: «Având în vedere amploarea acțiunilor Rusiei, mai devreme sau mai târziu vor exista inevitabil victime. E un noroc chior că până acum nu au fost victime.»
De la invazia pe scară largă a Ucrainei, Rusia este acuzată de o campanie tot mai intensă de atacuri cibernetice, sabotaje și operațiuni clandestine în Europa. Pe lista incidentelor care au alimentat îngrijorarea se află drona cu explozibili de la Leipzig, un incendiu provocat la o stație terestră Starlink din Polonia, care asigură conexiuni la internet inclusiv către Ucraina, planuri de amplasare a unor dispozitive incendiare în centre de transport din UE și Marea Britanie și încălcări repetate ale spațiului aerian.
«Este destul de evident că, atunci când Rusia folosește instrumente din ce în ce mai letale pentru a ne testa nivelul de pregătire și disponibilitatea de a lua contramăsuri, la un moment dat vor exista victime», a declarat Teija Tiilikainen, directoarea Centrului European de Excelență pentru Combaterea Amenințărilor Hibride. Un diplomat NATO a confirmat că există aceeași teamă și în interiorul Alianței: dacă un asemenea atac va ucide cetățeni ai unei țări membre, presiunea pentru un răspuns va deveni foarte mare.
Pregătirile au deschis însă o altă discuție în capitalele europene: cine ar trebui să coordoneze reacția și unde se termină rolul UE și începe cel al NATO. Unele state se tem că Bruxelles-ul construiește mecanisme care dublează structurile NATO și că, într-o criză în care deciziile trebuie luate foarte repede, apariția mai multor centre de comandă ar putea complica lucrurile. «Dacă există confuzie sau suprapuneri, acestea riscă să încetinească procesul decizional, ceea ce are consecințe, deoarece timpul este întotdeauna esențial», a explicat Oana Lungescu, fost purtător de cuvânt al NATO și în prezent expert la Royal United Services Institute (RUSI).
Există și o problemă de încredere. Mai mulți diplomați au declarat că unele guverne evită să transmită informații foarte sensibile în reuniunile UE, de teamă că acestea ar putea ajunge în presă sau la Moscova. «Guvernul meu este foarte reticent în a împărtăși informații sensibile în Coreper sau chiar în sala în care se reunesc liderii. Fie apar în presă, fie ajung direct la Moscova», a spus un diplomat dintr-un stat de pe flancul estic.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a propus deja un «protocol de securitate de urgență», prin care statele UE să poată reacționa coordonat într-o asemenea situație. Ideea ar urma să apară, alături de propunerea pentru un Consiliu European de Securitate, în noua Strategie Europeană de Securitate, așteptată la începutul lunii noiembrie. Unele capitale consideră însă că UE are deja mecanisme pentru astfel de crize și că ar fi mai eficient să le folosească pe acestea. Printre ele se află mecanismul integrat pentru răspuns politic la crize (IPCR), folosit inclusiv în timpul pandemiei, care permite convocarea rapidă a unor reuniuni la care pot participa și experți NATO, ONU sau ai altor organizații.
Oana Lungescu vede o împărțire relativ clară a rolurilor în cazul unui atac cu multe victime: NATO să se ocupe de informații și de descurajarea militară, UE de răspunsul civil. Din perspectiva Moscovei, spune ea, aceste delimitări instituționale contează însă prea puțin. «Sincer, lui Putin nu-i pasă dacă deciziile sunt luate de Coreper 2 sau de NAC. Nu așa gândește Moscova», a punctat Lungescu.
4