Lumea nu mai poate evita depășirea pragului de încălzire globală de 1,5°C față de perioada preindustrială, arată un nou raport al Organizației Națiunilor Unite. Pentru prima dată de la semnarea Acordului de la Paris, discuția globală nu se mai rezumă la prevenirea depășirii acestui nivel, ci la gestionarea consecințelor de după. Potrivit analizei, pragul va fi depășit, cel mai probabil, în următorii câțiva ani, însă acest lucru nu înseamnă că obiectivul trebuie abandonat.
Depășirea ar putea fi temporară, dacă statele reduc drastic emisiile și reușesc ulterior să elimine cantități foarte mari de dioxid de carbon din atmosferă. Diferența dintre 1,5°C și un nivel mai ridicat pare mică pe hârtie, dar fiecare zecime de grad în plus înseamnă fenomene meteo extreme mai severe, pierderi mai mari pentru ecosisteme și un risc crescut ca unele schimbări climatice să devină ireversibile. Ultimii 11 ani au fost, deja, cei mai fierbinți din istoria măsurătorilor.
Acordul de la Paris din 2015 a stabilit un obiectiv comun: menținerea creșterii temperaturii medii globale „cu mult sub” 2°C și eforturi pentru limitarea încălzirii la 1,5°C. Ținta nu a fost aleasă arbitrar. Evaluările științifice au indicat că o încălzire de peste 2°C ar aduce riscuri majore, iar menținerea temperaturilor cât mai aproape de 1,5°C ar reduce considerabil pericolele. Statele insulare din Pacific au fost printre cele care au insistat cel mai mult pentru includerea acestei limite, iar pentru ele problema este una de supraviețuire, dat fiind riscul direct al creșterii nivelului mării.
Reacția președintelui statului Palau, Surangel Whipps Jr., la noul raport ONU reflectă gravitatea momentului pentru aceste țări. „Este greu de exprimat cât de puternice sunt emoțiile pentru noi, cei care trăim în prima linie, după ce am luptat atât de mult pentru ca limita de 1,5 grade să fie pusă în centrul Acordului de la Paris”, a declarat el. În opinia sa, simplele apeluri pentru obiective climatice mai ambițioase nu mai sunt suficiente, fiind necesară „o creștere urgentă și fără precedent a voinței politice și a investițiilor într-un viitor sigur din punct de vedere climatic”.
Importanța juridică a pragului a crescut în paralel. Curtea Internațională de Justiție a stabilit anul trecut că 1,5°C reprezintă principala limită de temperatură pentru respectarea căreia statele s-au angajat să acționeze. Avizul Curții întărește baza juridică pentru tragerea la răspundere a statelor care nu își respectă obligațiile climatice și impune adoptarea unor măsuri ambițioase. În luna mai, majoritatea statelor membre ONU au susținut, în Adunarea Generală, hotărârea Curții și au cerut măsuri pentru păstrarea obiectivului de 1,5°C.
Există o diferență esențială între depășirea temporară a pragului și rămânerea permanentă peste acest nivel. Dacă statele își intensifică rapid eforturile pentru eliminarea treptată a combustibililor fosili și reduc alte surse de emisii, încălzirea maximă ar putea fi limitată la aproximativ 1,8°C. Ulterior, temperaturile ar putea fi coborâte din nou la 1,5°C sau chiar sub acest nivel până la sfârșitul secolului, prin eliminarea unor cantități uriașe de carbon din atmosferă. Operațiunea nu este însă simplă și nici garantată.
Ar fi necesară eliminarea unor gigatone de dioxid de carbon prin împăduriri și refacerea ecosistemelor, dar posibil și prin tehnologii precum accelerarea proceselor naturale de alterare a rocilor sau creșterea alcalinității oceanelor. Problema este că aceste tehnologii nu și-au demonstrat încă eficiența la scară suficient de mare și pot veni cu propriile riscuri. Depășirea pragului nu înseamnă că lupta este pierdută: o lume cu 1,6°C mai caldă va fi mai periculoasă decât una cu 1,5°C, iar una cu 1,7°C va fi și mai dificilă.
În 2026, temperatura medie globală este deja cu aproximativ 1,4°C peste nivelul preindustrial, iar 2024 a fost primul an calendaristic în care a depășit pragul de 1,5°C. Ținta din Acordul de la Paris se referă însă la încălzirea pe termen lung, calculată pe parcursul mai multor ani, nu la depășirea pragului într-un singur an. Semnele sunt vizibile: Marea Britanie avertizează asupra riscului unor penurii alimentare pe fondul unei secete istorice, incendiile de vegetație au ajuns în noi regiuni din Franța și Spania, ghețarii se topesc rapid, iar oceanele au atins temperaturi record. În Pacific se dezvoltă, în același timp, un fenomen El Niño de proporții foarte mari, care ar putea provoca perturbări suplimentare.