Politicile economice ale României din ultimele decenii pot fi descrise cel mai bine prin expresia americană „kick the can down the road”, care sugerează amânarea sine die a deciziilor dificile, susține Radu Crăciun, vicepreședinte al Asociației Administratorilor Independenți și fost președinte al BCR Pensii. În loc să abordeze provocările din timp, autoritățile au preferat să le tergiverseze, sperând că se vor rezolva de la sine sau că vor deveni responsabilitatea altora, scrie analistul într-o analiză publicată de Curs de Guvernare.
Exemplele invocate acoperă mai multe domenii: perioadele de dezechilibru economic nu au fost evitate preventiv, ci remediate doar când au devenit nesustenabile, cu sprijinul FMI sau al Comisiei Europene. Acum, România încearcă pentru prima dată să facă singură ajustarea necesară, într-un context global marcat de schimbări geopolitice, tehnologice, economice și climatice în accelerare. Infrastructura rutieră s-a dezvoltat abia după ce blocajele și accidentele au atins proporții îngrijorătoare, iar extinderea aeroportului Otopeni a devenit subiect de discuție doar după ani de creștere constantă a traficului de călători și de scădere a confortului pasagerilor.
În agricultură, proiectele de irigații nu au fost tratate ca prioritate, deși impactul schimbărilor climatice era anticipabil de peste două decenii, iar ele vor deveni importante abia după primele semne de deșertificare și prăbușire a recoltelor. Sectorul energetic se confruntă cu o criză care ar fi putut fi evitată prin analiza atentă a consecințelor electrificării intensive, a discrepanțelor dintre consum și producție și a prognozelor privind regimul hidrografic. Analistul atrage atenția asupra paradoxului construirii de hidrocentrale pe râuri mici, în timp ce Dunărea este „în mare suferință”, iar unitățile 3 și 4 ale centralei nucleare de la Cernavodă au rămas ignorate decenii la rând, pentru că nu exista o criză care să oblige la acțiune.
Un alt exemplu este războiul de la graniță, unde dronele sunt principala armă folosită, dar România a comandat dispozitive specializate de luptă împotriva lor abia după ce acestea au intrat în țară și au produs daune. Deciziile luate sub presiunea evenimentelor suferă adesea din perspectiva calității, a costurilor de oportunitate și a plății unei prime de urgență, iar fără o schimbare de stil de conducere, costurile vor deveni din ce în ce mai mari, irecuperabile și cu efecte pe termen lung, avertizează Crăciun.
Contextul mondial actual nu mai permite reacții lente, de tip reactiv, care până acum au fost tolerate de finanțatori, mediu de afaceri și populație. Soluțiile riscă să devină ineficiente, tardive și, în final, inutile dacă țara va continua să fie condusă în acest mod. Accelerarea revoluției tehnologice, soluțiile pe termen lung cerute de schimbările climatice, modificarea strategiilor militare și tendințele demografice necesită declanșarea imediată a unor proiecte complexe, care vor avea nevoie de cel puțin un deceniu pentru a fi puse în operă.
Proiecte precum reindustrializarea, inclusiv prin dezvoltarea unei industrii de apărare de înalt nivel tehnologic, hub-ul energetic, dezvoltarea agriculturii și implicarea în revoluția tehnologică trebuie să depășească etapa declamărilor fără fond și să devină proiecte în curs de execuție. O astfel de schimbare presupune o viziune pe termen mediu și lung, dar și identificarea și alocarea resurselor necesare, inclusiv creionarea unor bugete multianuale pentru următorii cinci ani și estimarea resurselor extrabugetare, cum ar fi finanțările internaționale de la UE sau de la instituții financiare multilaterale precum IFC, BERD și BEI.