România se îndreaptă spre o perioadă de «policriză», în care până la douăsprezece crize se pot suprapune și alimenta reciproc începând din toamna acestui an, avertizează președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță. Potrivit analizei sale, noul Guvern nu va avea de gestionat crize separate, ci va trebui să intervină asupra cauzelor comune: lipsa capacităților disponibile, dependența de importuri, sărăcia energetică, instabilitatea fiscală, investițiile întârziate și lipsa de transparență.
Unele dintre crize sunt aproape certe, în timp ce altele se vor declanșa doar în anumite condiții, precum o iarnă rece, incidente tehnice sau noi șocuri geopolitice, susține expertul. El identifică mai multe vulnerabilități care se suprapun: capacități pe cărbune îmbătrânite, centrale pe gaze insuficiente sau întârziate, hidroenergie dependentă de refacerea rezervelor de apă, reactoare nucleare expuse opririlor planificate sau accidentale și rețele cu congestii. În acest context, România, Ungaria, Serbia și alte state vecine ar putea avea simultan nevoie de importuri.
În ceea ce privește energia electrică, Chisăliță vorbește despre o «criză de preț», nu despre un blackout național. El explică faptul că România nu duce lipsă de capacități instalate pe hârtie, ci de putere controlabilă disponibilă în anumite ore. Sunt posibile prețuri foarte mari în anumite intervale, importuri apropiate de limita tehnică, întreruperi locale provocate de vreme și chiar reducerea unor consumuri industriale dacă se suprapun gerul, lipsa vântului și indisponibilități tehnice.
La gaze naturale, depozitele României erau la începutul lui septembrie în jur de 62,8%, cu peste zece puncte procentuale sub nivelul de anul trecut. Problema reală nu este cantitatea anuală, ci debitul zilnic disponibil în zilele foarte reci. O criză fizică poate apărea dacă se suprapun o iarnă mai rece decât cea precedentă, depozite insuficient umplute, cerere regională mare, reducerea unor surse de import și producție electrică mare pe gaze. România nu va putea conta întotdeauna pe importuri ieftine și imediat disponibile, avertizează șeful AEI.
O altă vulnerabilitate majoră este motorina, care afectează întreaga economie: agricultură, construcții, transport de marfă, distribuție alimentară, servicii publice și industrie. România depinde de țiței importat, de rafinarea acestuia și de importuri directe de produse petroliere. La începutul lui septembrie, statul a fost deja nevoit să majoreze reducerea temporară a accizei la motorină. Dacă petrolul și marjele rafinăriilor rămân ridicate, Guvernul are doar trei variante: lasă prețul să crească, reduce taxele și pierde venituri bugetare sau compensează anumite sectoare și majorează deficitul. Toate cele trei variante produc costuri în altă parte.
Pe plan fiscal, Comisia Europeană estimează pentru România un deficit de aproximativ 6,2% din PIB în 2026 și o datorie publică ce ar putea ajunge la 63,3% din PIB în 2027. Statul va trebui simultan să protejeze consumatorii de scumpirea energiei, să reducă taxarea carburanților, să sprijine agricultura, să finanțeze apărarea, să achite dobânzi mai mari, să cofinanțeze investițiile europene și să reducă deficitul. «Această ecuație nu se închide fără taxe suplimentare, reducerea unor cheltuieli, amânarea investițiilor sau o combinație între acestea», arată Chisăliță. El consideră foarte probabilă o criză a fiscalității imprevizibile, cu schimbări dese de taxe, excepții, supraimpozitări și măsuri temporare prelungite.
Costul crescut al banilor este o altă amenințare. România este la limita inferioară a categoriei recomandate investițiilor, iar S&P a menținut ratingul BBB-/A-3, cu perspectivă negativă. O retrogradare nu este inevitabilă, dar chiar și fără ea, percepția de risc poate produce dobânzi mai mari pentru stat, credite mai scumpe pentru companii și populație, deprecierea leului, costuri mai mari pentru investițiile energetice și presiune suplimentară asupra bugetului prin plata dobânzilor. Adevărata criză poate fi, așadar, nu «ratingul junk», ci costul crescut al banilor înainte de retrogradare.
În plan alimentar, seceta și căldura au lovit porumbul și culturile de primăvară din România. Efectele vor apărea cu întârziere în furaje, carne și lactate, uleiuri, produse procesate, costurile fermelor și despăgubirile solicitate bugetului. La aceasta se adaugă criza apei: nivelurile reduse ale Dunării afectează simultan agricultura, navigația, hidroenergia și răcirea unor capacități energetice.
Președintele AEI nu exclude nici alte crize, precum criza lichidității companiilor, care ar putea duce la creșterea insolvențelor, întârzieri la plată și arierate între firme, criza investițiilor publice, criza fondurilor europene, sărăcia energetică și criza încrederii, care creează teren pentru proteste, populism, radicalizare și blocarea reformelor. «Iarna 2026/2027 poate deveni momentul în care criza energetică se transformă într-o criză economică, iar criza economică într-o criză socială și politică», avertizează Dumitru Chisăliță. Asociația propune 12 măsuri pentru prevenirea «policrizei», dar subliniază că fără intervenții asupra cauzelor comune, suprapunerea crizelor rămâne un risc major pentru următoarele luni.