Negocierile pentru viitorul buget al Uniunii Europene, aferent perioadei 2028–2034, au transformat Consiliul într-o arenă a confruntării între două blocuri cu interese divergente. Pe de o parte, Germania, Țările de Jos, Austria, Suedia, Danemarca și Finlanda — cunoscute drept „frugalii” — cer limitarea creșterii cheltuielilor și o schimbare de priorități. Pe de altă parte, „Prietenii Coeziunii”, o alianță informală din care face parte și România, alături de Italia, Spania, Polonia, Grecia, Bulgaria, Cehia, Croația, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Slovacia, Slovenia și Ungaria, susține că noile obiective europene trebuie finanțate fără tăieri suplimentare la adresa politicii de coeziune și a Politicii Agricole Comune.
Miza este uriașă. Comisia Europeană a propus un buget de aproape 2.000 de miliarde de euro, echivalentul a circa 1,26% din venitul național brut al Uniunii. Din acest cadru financiar se finanțează dezvoltarea regională, agricultura, cercetarea, educația, infrastructura și acțiunea externă, dar și noile priorități de securitate, apărare și competitivitate. Propunerea de compromis prezentată pe 10 octombrie de Irlanda, care deține președinția Consiliului UE, reduce bugetul la aproximativ 1.826 de miliarde de euro, o scădere de circa 159 de miliarde față de proiectul inițial. Tăierile sunt distribuite inegal: aproximativ 3% pentru capitolul care include coeziunea, agricultura și pescuitul, 13% pentru competitivitate și securitate și 17% pentru acțiunea externă și dezvoltare.
„Frugalii” argumentează că bugetul european trebuie să reflecte restricțiile financiare cu care se confruntă statele membre. În declarația lor comună, cele șase guverne cer reduceri de sute de miliarde de euro și economii la toate capitolele bugetare, cu prioritate pentru apărare, securitate, competitivitate și gestionarea migrației. Resping, de asemenea, noi împrumuturi comune ca soluție de finanțare. Germania consideră că și varianta de compromis rămâne prea mare. Există totuși nuanțe: Finlanda s-a declarat dispusă să discute unele surse noi de venituri europene.
De cealaltă parte, „Prietenii Coeziunii” susțin că investițiile în regiunile mai puțin dezvoltate și în agricultură contribuie la creșterea economică, la funcționarea pieței unice și la securitatea alimentară. Într-o scrisoare făcută publică pe 2 octombrie, un demers coordonat de Nicușor Dan și Giorgia Meloni, grupul se pronunță împotriva unor tăieri suplimentare pentru agricultură și coeziune. Totodată, statele din acest bloc susțin discutarea unor venituri europene noi, o rambursare graduală a datoriei și contractarea unor împrumuturi comune limitate, pentru priorități precise. Spania a respins propunerea irlandeză, considerând că aceasta afectează prea mult echilibrul dintre obiective.
Pe lângă noile cheltuieli, Uniunea are de plătit datoria contractată pentru finanțarea redresării post-pandemie. Pentru perioada 2028–2034, Comisia a prevăzut 168 de miliarde de euro pentru rambursarea principalului și plata dobânzilor aferente componentei de granturi a NextGenerationEU. Acești bani acoperă finanțări acordate anterior și reduc spațiul disponibil pentru investiții noi. Spania propune distribuirea graduală a rambursărilor, pentru a elibera fonduri în primii ani, dar Comisia avertizează că amânarea plăților poate majora costul total al dobânzilor.
O altă soluție discutată este generarea unor venituri europene noi, numite „resurse proprii”. Propunerile includ venituri legate de emisiile de carbon și o contribuție a marilor companii. Susținătorii lor spun că astfel poate fi redusă presiunea asupra contribuțiilor naționale, în timp ce criticii subliniază că aceste venituri implică, la rândul lor, costuri pentru economie și contribuabili. Negocierile continuă, iar pentru România miza rămâne una directă: menținerea fondurilor de coeziune și agricole, de care depind numeroase proiecte de dezvoltare regională și sprijinul pentru fermieri.
2