Relația strategică dintre România și Republica Moldova a trecut de la simbolistică la infrastructură dură, însă apropierea se face lent, fără un program clar de unificare. La 35 de ani de la obținerea independenței, conexiunile dintre cele două state devin vizibile: este anunțată pentru astăzi inaugurarea liniei electrice de 400 kV Vulcănești–Chișinău, cu o lungime de peste 150 de kilometri, un proiect la care se lucrează de ani de zile, cu amânări succesive și blocaje permanente. Prin această conexiune poate fi transportat mai mult de jumătate din necesarul de energie electrică al Republicii Moldova.
Gazoductul Iași-Ungheni a fost folosit încă dinainte de invazia rusă în Ucraina, la decuplarea parțială de Gazprom. Urmează proiectul alimentării cu apă: România a dus deja un apeduct până dincolo de Prut, dar Chișinăul întârzie legarea conductelor la apa românească. Cele două state au discutat despre necesarul de apă al Republicii Moldova și conductele care trebuie construite încă din 2021, dar extinderea trenează din cauza Chișinăului. Mai multe artere digitale leagă deja cele două state, iar prima autostradă care ajunge din România în Republica Moldova, prevăzută în contractul SAFE, Iași-Ungheni (A8), are termen 2030 și va costa sub un miliard de euro.
Apropierea se vede și în resursele umane: deputatul USR Claudiu Năsui tocmai a primit fotoliul de ministru al Dezvoltării și Digitalizării în guvernul de la Chișinău, iar Anca Dragu, fostă ministră de Finanțe și președintă a Senatului, conduce deja de aproape trei ani Banca Națională a Republicii Moldova. Legislația necesară aderării la Uniunea Europeană, pe care România a tradus-o și adaptat-o încă de la începutul anilor 2000, este deja transferată la Chișinău aproape gata de adoptat. O serie de experți români lucrează în capitala Republicii Moldova în acest scop, iar distanțele se micșorează, chiar dacă geografia se păstrează și devine tot mai periculoasă.
Președintele Nicușor Dan se consideră un „unionist realist” și așteaptă ca majoritatea din Republica Moldova să dea undă verde unirii, fiindcă România „e gata”. Astăzi, președintele român sărbătorește la Chișinău Ziua Independenței Republicii Moldova, pe care anul trecut a ignorat-o. Președinta Maia Sandu a declarat că ar vota pentru unire pentru că „devine din ce în ce mai dificil pentru o mică țară ca Moldova să supraviețuiască”, adăugând că unirea ar duce Moldova mai repede în UE, că este „o decizie care trebuie luată de majoritatea cetățenilor Republicii Moldova” și că „este posibilă”. Ministrul de Externe de la Chișinău a spus și el, după ce președinta Sandu a deschis subiectul, că Republica Moldova ar putea ridica problema unirii cu România, după modelul din 1918, în cazul în care Federația Rusă va începe să amenințe suveranitatea și integritatea teritorială a țării.
Deocamdată, aceste declarații nu produc instituții pe niciun mal al Prutului. În cel mai recent sondaj, 54% dintre moldoveni ar vota împotriva unirii, iar 33% ar vota în favoarea ei. Totodată, 50% spun că politica externă a Chișinăului ar trebui să fie „echilibrată, atât cu Rusia, cât și cu europenii”, 29% ar dori-o pro-europeană, 12% pro-rusă și 5% pro-unire. Dacă Bucureștiul și Chișinăul au cu adevărat un plan de unificare, ar fi nevoie de o strategie care să conțină un studiu de impact, o doctrină de securitate pentru Republica Moldova, un cadru politic transpartinic, o infrastructură financiară bine reglată cu plăți instant interconectate și listări pe bursa de la București, un plan pentru Transnistria și Găgăuzia și un plan comun de rezistență împotriva propagandei și dezinformării rusești.
Moscova a indicat deja pericolul unirii în trei registre. În registrul statal, ministrul de Externe rus Serghei Lavrov a declarat că reunificarea cu România „distruge statalitatea Moldovei”, iar purtătoarea sa de cuvânt Maria Zaharova a argumentat că „termenul Moldova” ar dispărea din documente și manuale, iar Găgăuzia și Transnistria „văd în Rusia un protector”. În registrul militar, PSRM a calificat declarația Maiei Sandu despre unire drept „trădare politică” și încălcare a „neutralității țării”, sugerând în acest fel că România n-ar putea interveni dacă Republica Moldova ar fi în pericol. În registrul hibrid, Moscova amenință Republica Moldova și România la pachet folosind portul Giurgiulești ca pretext, pe fondul strategiei lui Vladimir Putin, care ar fi ordonat serviciilor de informații și armatei ca obiectiv pentru 2026 „prăbușirea NATO și a UE din interior”.
Republica Moldova se află deci în ochiul ciclonului. Maia Sandu și partidul său controlează instituțiile puterii și au trasat direcții clare pro-UE, pro-Ucraina și pro-unioniste, oferind o stabilitate politică de invidiat. În plus, Republica Moldova a votat ieșirea din Comunitatea Statelor Independente, organizație dominată de Rusia, și-a consolidat independența energetică, iar linia Vulcănești–Chișinău va duce în final la desprinderea totală de energia furnizată de la Tiraspol. Când pârghiile clasice dispar, rămân cele hibride și cele teritoriale, Transnistria și Găgăuzia. Dacă Republica Moldova este atacată, riscul pentru România este dublu: să fie tratată ca beligerantă dacă acționează și să piardă legătura strânsă cu Moldova dacă nu face nimic.