Războiul din Iran, declanșat pe 28 februarie de Statele Unite și Israel, a ajuns la șase luni fără ca Teheranul să capituleze, iar administrația de la Washington nu pare să aibă o cale clară de ieșire. Președintele Donald Trump descria inițial intervenția drept o „mică excursie”, care urma să dureze câteva săptămâni, însă conflictul s-a prelungit, a scumpit energia la nivel global și a consumat o parte importantă din arsenalul american. Traficul prin Strâmtoarea Ormuz, pe unde trece aproximativ o cincime din energia consumată în lume, rămâne grav perturbat, iar obiectivele anunțate de Washington s-au redus pe măsură ce războiul a continuat.
Administrația Trump a cerut inițial capitularea completă a Iranului, schimbarea regimului de la Teheran și abandonarea programului nuclear. Mai recent, cererile s-au concentrat asupra redeschiderii Strâmtorii Ormuz și încetinirii programului nuclear iranian, notează CNN, citat de SpotMedia. Nici aceste obiective nu au fost atinse: Iranul continuă să dețină drone și rachete și este capabil să atace nave și instalații militare americane din regiune. Washingtonul pare să fi ajuns la concluzia că noi bombardamente nu vor determina Iranul să facă suficiente concesii și revine la presiunea economică. Secretarul de Stat Marco Rubio le-a spus aliaților că este puțin probabil ca SUA să lanseze, „pentru moment”, noi atacuri, potrivit Reuters.
Pagubele suferite de Iran sunt considerabile, dar nu au dus la înfrângerea regimului. Comandantul forțelor americane din Orientul Mijlociu, amiralul Brad Cooper, declara în mai că armata SUA distrusese 161 de nave iraniene și scosese din funcțiune 82% din sistemele antiaeriene ale țării. Forțele aeriene iraniene, care efectuau înaintea războiului până la 100 de misiuni pe zi, nu mai desfășurau operațiuni. Totuși, Statele Unite puteau confirma cu certitudine distrugerea a numai aproximativ o treime din vastul arsenal de rachete al Iranului, situația altei treimi rămânând neclară, deoarece unele rachete ar fi putut fi avariate sau îngropate în tuneluri și buncăre lovite de bombardamente.
Războiul a ucis mii de oameni și a adâncit criza economică iraniană. În iulie, prețurile alimentelor erau cu 128% mai mari decât în aceeași perioadă a anului trecut, potrivit Centrului de Statistică al Iranului. Conflictul a avut însă și un efect favorabil regimului: a împins disputele politice interne în plan secund și a fost folosit pentru intensificarea represiunii împotriva vocilor critice.
Programul nuclear iranian a fost întârziat, dar nu eliminat. Atacurile americane și israeliene au avariat grav trei instalații cunoscute de îmbogățire a uraniului și alte obiective suspectate că participau la activități legate de fabricarea armelor nucleare. Mai mulți oameni de știință iranieni implicați în program au fost uciși. Serviciile americane de informații estimau în luna mai că Iranul ar putea avea nevoie de până la un an pentru a produce suficient material fisionabil pentru o bombă nucleară, față de cel mult șase luni înaintea războiului. Adevărata stare a programului rămâne însă necunoscută, iar inspectorii ONU nu au revenit la instalațiile nucleare. Agenția Internațională pentru Energie Atomică nu a putut verifica unde se află aproximativ 440 de kilograme de uraniu îmbogățit la 60%, material care ar putea fi îmbogățit în continuare, până la nivelul necesar unei arme, într-o instalație secretă. Iranul susține că nu urmărește să fabrice bomba atomică.
Consecințele conflictului se resimt dincolo de Orientul Mijlociu. Ucraina are mai puține rachete pentru a opri atacurile Rusiei, exercițiile militare din Coreea de Sud au fost reduse, iar Statele Unite au rămas temporar fără portavion în vestul Pacificului. Războiul care trebuia să rezolve amenințarea iraniană riscă astfel să slăbească poziția Americii în alte puncte fierbinți ale lumii, arată analizele Reuters și CNN.
Pe plan intern, conflictul a devenit profund nepopular. Rata de aprobare a lui Donald Trump a coborât de la 40% la 33% de la declanșarea războiului, potrivit unui sondaj Reuters/Ipsos. Numai 31% dintre americani aprobă războiul, un nivel mai mic decât cel înregistrat de alte intervenții militare americane după o perioadă similară. Războiul din Afganistan, de exemplu, a păstrat timp de câțiva ani o susținere de peste 50%. Scumpirile îl vulnerabilizează pe Trump înaintea alegerilor parlamentare din noiembrie, în care republicanii trebuie să apere majorități fragile în ambele camere ale Congresului. Conflictul a adâncit și ruptura din interiorul partidului: republicanii izolaționiști cer încheierea rapidă a războiului, în timp ce alți congresmeni vor ca presiunea militară asupra Teheranului să continue.
Blocarea Strâmtorii Ormuz a provocat o creștere puternică a prețului petrolului și a alimentat temerile privind o recesiune mondială. Pagubele sunt importante, dar mai mici decât anticipau economiștii în primele săptămâni ale războiului. Fondul Monetar Internațional și-a redus de două ori prognoza de creștere și estimează acum că economia mondială va rezista mai bine decât se credea inițial.