Donald Trump a obținut la Curtea Supremă o victorie pe care o poate prezenta politic drept confirmarea planului său de înăsprire a votului prin poștă. Din punct de vedere juridic, decizia este mai îngustă: administrația a câștigat o dispută temporară despre cine poate da statul în judecată și când, nu o hotărâre finală privind constituționalitatea ordinului prezidențial.
La 24 august, Curtea Supremă a decis cu 6 voturi la 3 să suspende o ordonanță a unei instanțe federale din Massachusetts. Acea ordonanță blocase aplicarea unor părți din Executive Order 14399 față de 23 de state și Districtul Columbia. Guvernul federal primește astfel mai mult spațiu de acțiune înaintea alegerilor de la 3 noiembrie.
Majoritatea s-a concentrat pe problema standing-ului. Administrația susține că statele nu au demonstrat încă un prejudiciu suficient de concret pentru a putea obține această protecție judiciară. Curtea a considerat că guvernul are șanse serioase să câștige acest argument procedural.
Asta nu înseamnă că judecătorii au stabilit că președintele are dreptul constituțional de a reorganiza administrarea votului prin poștă. Chestiunea competenței rămâne deschisă și va continua să fie litigată.
Ordinul semnat de Trump la 31 martie are mai multe componente. Department of Homeland Security trebuie să lucreze la liste cu persoane a căror cetățenie americană este confirmată. Department of Justice trebuie să acorde prioritate investigațiilor și eventualelor urmăriri penale privind distribuirea de buletine federale către persoane neeligibile. USPS trebuie să stabilească noi reguli pentru buletinele trimise prin poștă.
Aceste reguli includ cerințe pentru plicuri, coduri de bare unice și liste ale alegătorilor care primesc buletine prin poștă. Casa Albă afirmă că măsurile vor îmbunătăți verificarea cetățeniei, trasabilitatea și încrederea în procesul electoral.
Disputa juridică este însă despre mai mult decât securitatea unui plic. Constituția americană atribuie statelor un rol central în organizarea alegerilor federale, iar Congresul are propriile puteri de reglementare. Judecătoarea Ketanji Brown Jackson a insistat asupra acestui punct în opinia sa disidentă. Ea a susținut că administrația nu a demonstrat că președintele are autoritatea de a dicta modul în care este administrat votul prin poștă.
Mai există și un al doilea obstacol. În dosarul League of Women Voters of Massachusetts v. Trump, o altă ordonanță continuă să blocheze o parte din politica USPS. Serviciul poștal a precizat chiar în regula sa finală că noile cerințe pentru alegerile din 2026 nu vor fi implementate până când guvernul nu obține ridicarea interdicțiilor rămase.
Timpul este deja foarte scurt. În unele state, buletinele încep să fie expediate la începutul lunii septembrie. Modificarea modelelor de plic, a bazelor de date, a portalurilor și a sistemelor de urmărire în această etapă înseamnă intervenții asupra unor contracte și fluxuri logistice stabilite cu luni înainte.
Există și o contradicție politică bine documentată. În 2020, Trump a votat el însuși prin poștă la alegerile primare prezidențiale din Florida, apoi a solicitat un alt buletin prin poștă și i-a încurajat pe alegătorii din Florida să folosească metoda, descriind sistemul statului drept sigur.
Pentru o instituție judiciară, diferența dintre o victorie procedurală și una pe fond este esențială. Pentru politică, diferența încape mai greu într-un slogan. Trump a câștigat dreptul de a continua cu mai puține restricții într-o etapă a litigiului. Nu a primit încă un verdict care să transforme ordinul său într-o competență prezidențială confirmată.
Următoarea etapă va depinde de celelalte procese și de cât de repede se mișcă instanțele față de calendarul electoral. În acest moment, justiția și administrația alegerilor funcționează cu două viteze diferite, iar buletinele vor începe să plece înainte ca disputa să aibă un răspuns final.