Deși poluarea aerului exterior este un subiect familiar de îngrijorare publică, aerul din locuințe, școli și spațiile de lucru rămâne în mare parte ignorat, deși europenii își petrec până la 90% din viață în spații interioare, potrivit estimărilor oficiale. Această situație este pe cale să se schimbe: cercetători din toată Europa analizează compoziția concretă a aerului din încăperi, modul în care ne afectează sănătatea și măsurile care pot fi luate.
„Odată cu pandemia de Covid-19, am început să auzim mai des despre calitatea aerului din încăperi, deoarece oamenii au devenit conștienți că aerosolii pot transporta virusuri”, spune Jose Fermoso, inginer chimist la centrul de cercetare CARTIF din Spania și coordonator al K-HEALTHinAIR, unul dintre cele șapte proiecte finanțate de UE care colaborează pentru a studia calitatea aerului din încăperi. „Datorită acestei evoluții, invizibilul a devenit vizibil.”
Cu toate acestea, conștientizarea sporită nu s-a tradus neapărat într-o preocupare reală pentru poluarea aerului interior. Majoritatea contaminanților nu au un miros sesizabil, sunt greu de detectat, iar oamenii tind să se adapteze la prezența lor, explică Fermoso. „Până nu demult, eram cu toții obișnuiți să respirăm fum de țigară în încăperi.”
În ultimii ani, cercetătorii au urmărit poluanții din locuințe, școli, spitale, birouri și alte clădiri din toată Europa, pentru a elabora instrumente și recomandări menite să îmbunătățească aerul pe care îl respirăm zilnic. Fumul de țigară și vaporii degajați la gătit continuă să fie surse majore de poluare, conținând particule în suspensie care pot ajunge adânc în plămâni și, în unele cazuri, în sânge.
Poluarea aerului interior înseamnă însă mult mai mult decât fum. „Vedem în încăperi o diversitate uriașă de poluanți chimici. Unii au fost studiați în amănunt, dar pentru mulți alții nu avem informații suficiente despre expunere și posibilele efecte asupra sănătății”, afirmă Pernilla Bohlin Nizzetto, directoarea Departamentului de cercetare de la institutul norvegian NILU și coordonatoarea proiectului INQUIRE, finanțat de UE.
Echipa ei cercetează poluanți ai aerului interior care nu sunt monitorizați în mod curent, căutând să stabilească expunerea chimică și biologică la aceștia, sursele lor și posibilele efecte asupra sănătății. Substanțele chimice pot fi eliberate în aer și în praful din casă încă de la aducerea produselor în locuință, prin simpla așezare pe canapea, pășirea pe covor sau joaca unui copil cu o jucărie. „Praful din casă este o amprentă chimică a locuinței”, susține ea.
Cercetările sugerează că mediile interioare pot avea propriul profil chimic distinct. Echipa INQUIRE a colectat probe de aer, praf, produse și urină din 200 de locuințe cu copii mici, din opt țări europene. Testele de laborator au arătat efecte biologice măsurabile provocate de praf, inclusiv asupra celulelor pulmonare și a markerilor hormonali. „Încă nu avem imaginea completă”, spune Bohlin Nizzetto. Primele rezultate indică o legătură între unele substanțe din mediul interior și cele măsurate în urină, iar locuințele au profiluri chimice distincte, multe substanțe apărând în concentrații mai mari în încăperi.
Într-un alt studiu, K-HEALTHinAIR a monitorizat peste 350 de locuințe, spitale, școli și spații universitare din șase țări. În aproximativ 10% din locuințe s-au observat concentrații de formaldehidă mai mari decât era preconizat. Această substanță chimică, eliberată de mobilier și materiale de construcție, poate irita ochii și căile respiratorii și este clasificată drept cancerigenă la om.
Copiii, în special cei care nu au împlinit cinci ani, se numără printre cei mai vulnerabili la calitatea slabă a aerului din încăperi și la expunerea la substanțele chimice din produse și praf. Ei petrec mai mult timp acasă și pe podea decât adulții, intrând mai des în contact cu praful și cu substanțele chimice din materialele din locuință, spune Bohlin Nizzetto. „Acestea nu provoacă neapărat îmbolnăviri într-un interval de zile sau săptămâni, dar unele substanțe chimice pot avea efecte hormonale sau neurologice pe termen lung. Copiii pot fi mai vulnerabili la aceste efecte, pentru că organismul lor este încă în dezvoltare.”
Cercetătorii analizează și modul în care aerul din încăperi afectează copiii cu astm. În proiectul EDIAQI, oamenii de știință au studiat obiceiurile de aerisire și microbiomul – amestecul de bacterii și ciuperci care trăiesc în praful din locuințe. „Încercăm să înțelegem tot ADN-ul prezent în praf, deoarece există bacterii și ciuperci atât benefice, cât și patogene”, relatează Mario Lovrić, cercetător principal la Lisbon Council, un grup de reflecție înființat la Bruxelles care coordonează proiecte de cercetare finanțate de UE. El este totodată membru al Institutului de Cercetări Antropologice din Zagreb, Croația.
Echipa lui a descoperit că există de la bun început o legătură între ciupercile din spațiile interioare și poluanții asociați traficului rutier. Cercetătorii încearcă să stabilească dacă unele ciuperci pot metaboliza acești poluanți, contribuind eventual la descompunerea lor înainte să ajungă în plămâni. Din această descoperire se poate desprinde o mai bună înțelegere a modului în care mediul interior ne influențează sănătatea și a măsurilor care se impun.
2