Rezultatele testelor PISA 2025, publicate ieri, confirmă o tendință îngrijorătoare: jumătate dintre elevii români au dificultăți serioase în înțelegerea textelor citite și în rezolvarea unor calcule aritmetice simple, ceea ce îi plasează în categoria analfabetismului funcțional. Scorurile României sunt în scădere față de testarea anterioară din 2022, iar decalajul față de media statelor OECD se menține semnificativ.
La matematică, elevii români au obținut 419 puncte, cu 9 mai puține decât în 2022, în timp ce media statelor OECD este de 463. La înțelegerea citirii, scorul a fost de 413 puncte, în scădere cu 16 puncte față de testarea precedentă, față de o medie OECD de 461. La științe, rezultatul a fost de 425 de puncte, cu 3 mai puține decât în 2022, media OECD fiind de 482. Testările PISA sunt organizate o dată la trei ani de OECD și măsoară nivelul de înțelegere al elevilor în domeniul limbii vorbite, al științelor și al matematicii.
Ministerul Educației a publicat doar decalajele dintre mediul urban și cel rural, fără a prezenta scorurile separate. Diferențele sunt mari: 109 puncte la matematică, 98 la științe și 94 la citire între elevii din orașe și cei de la sat. Pornind de la aceste date și de la o pondere de testare de 40% în mediul rural și 60% în cel urban, se poate deduce că elevii din orașe se apropie de media OECD, în timp ce cei din rural se situează la limita inferioară a clasamentului.
Concluzia principală a studiului este că polarizarea din România se adâncește, iar elevii din mediul rural rămân în continuare neglijați. Șansa unui copil de a avea rezultate școlare bune depinde într-o măsură inacceptabil de mare de familia din care provine și de locul în care învață, ceea ce reprezintă o problemă structurală a învățământului românesc. Președintele României, Nicușor Dan, a declarat că aceste rezultate explică multe dintre problemele actuale ale țării și reprezintă un semnal puternic pentru pericolele viitoare.
Un factor important al decalajului dintre urban și rural este fenomenul meditațiilor. Părinții din orașe au mai multe resurse financiare și pot plăti ore suplimentare pentru copiii lor, ceea ce arată un eșec al autorităților în educație, o mare parte din povara financiară fiind suportată de familii. În plus, programa de studiu s-a modificat prea puțin după 1990, iar profesorii nu sunt pregătiți să încurajeze dezvoltarea gândirii critice a elevilor.
Instabilitatea la vârful Ministerului Educației agravează situația: în ultimii 25 de ani, România a avut 25 de miniștri ai Educației, în medie unul pe an. Inspectoratele școlare sunt politizate, autoritatea locală nu poate proteja profesorii, iar promovarea în învățământ se face adesea pe bază de relații, printr-un sistem birocratic care nu răsplătește inițiativa și dedicarea. De asemenea, se încurajează concentrarea pe un număr mic de elevi buni, în loc de ridicarea nivelului întregii clase.
Lipsa unui mesaj consistent transmis elevilor și părinților despre importanța efortului și a muncii susținute este una dintre principalele carențe ale sistemului. Deși un copil de azi are cele mai mari oportunități de educație și formare profesională din istoria țării, mulți rămân blocați în modele superficiale și iluzii, fără să înțeleagă că succesul nu poate veni fără muncă. Criza de specialiști și de personal calificat, în contextul dezvoltării tehnologice accelerate, devine astfel un obstacol tot mai greu de depășit pentru economia României.