Tabăra „Nu” își mărește avansul în referendumul din Islanda privind reluarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, arată ultimele date parțiale anunțate duminică dimineața. Potrivit cifrelor disponibile, 50,9% dintre voturile valabil exprimate sunt împotriva reluării discuțiilor cu Bruxelles-ul, în timp ce 49,1% susțin reluarea acestora. „Nu” a strâns 83.539 de voturi, față de 80.741 pentru „Da”, diferența fiind de 2.798 de voturi.
Anterior, tabăra „Nu” a trecut la limită în față, cu 50,1% din voturi, după ce primele rezultate parțiale indicaseră un avans al taberei „Da”. La acel moment, fuseseră numărate 153.197 de buletine de vot, iar diferența era de doar 435 de voturi: 76.339 pentru „Nu” și 75.904 pentru „Da”. Potrivit Reuters, rezultatul final ar putea fi cunoscut duminică la prânz.
Primele rezultate parțiale, anunțate sâmbătă noaptea, arătau că în circumscripția de Sud, considerată una dintre zonele mai eurosceptice ale Islandei, 59,8% dintre voturi erau împotriva reluării negocierilor, iar 40,2% pentru. Pescuitul, un subiect sensibil în dezbaterea privind aderarea la UE, are o importanță deosebită pentru economia regiunii. În general, zonele rurale ale țării sunt considerate mai reticente față de aderarea la Uniunea Europeană, în timp ce capitala Reykjavík este văzută drept mai favorabilă apropierii de blocul comunitar.
Secțiile de vot s-au închis sâmbătă, la ora 22:00, ora locală, iar numărătoarea a continuat pe parcursul nopții. Aproximativ 272.000 de islandezi au avut drept de vot în cadrul referendumului, considerat un moment important pentru viitorul relației țării cu Uniunea Europeană. Participarea la vot a fost ridicată și comparabilă cu cea de la alegerile parlamentare din 2024, când prezența la urne a fost de aproximativ 80%, potrivit presei islandeze.
Islanda a organizat sâmbătă, 29 august, un referendum privind reluarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Întrebarea a fost simplă: „Ar trebui Islanda să reia negocierile de aderare la Uniunea Europeană?”. Un vot „Da” ar permite guvernului să redeschidă negocierile cu Bruxelles-ul, iar o eventuală înțelegere privind aderarea ar trebui supusă ulterior unui nou referendum.
Islanda a depus cererea de aderare în 2009, după criza financiară care a lovit puternic economia țării. Negocierile au început în 2010 și au avansat în mai multe domenii, însă au fost suspendate în 2013, pe fondul opoziției față de aderare. Cererea Islandei nu a fost retrasă oficial, iar negocierile pot fi reluate dacă alegătorii susțin această variantă.
De această dată, dezbaterea are loc într-un context geopolitic foarte diferit. Islanda este membră NATO, dar nu are armată proprie și se bazează în mare parte pe cooperarea cu aliații pentru securitate. Războiul din Ucraina, activitatea Rusiei în Atlanticul de Nord și incertitudinile legate de politica Statelor Unite au determinat o parte dintre islandezi să privească mai atent spre Europa.
Economia este un alt argument pentru susținătorii reluării negocierilor. Islanda are deja acces la piața unică europeană prin Spațiul Economic European și face parte din spațiul Schengen, dar nu are un cuvânt de spus în adoptarea regulilor europene pe care le aplică. Susținătorii aderării consideră că statutul de membru ar oferi Islandei mai multă influență și ar putea aduce mai multă stabilitate economică. Adoptarea euro este, de asemenea, privită de unii alegători drept un posibil avantaj.
Opoziția se concentrează în special pe suveranitate și pescuit. Industria pescuitului are o importanță majoră pentru economia și identitatea Islandei, iar euroscepticii se tem că aderarea ar reduce controlul Reykjavikului asupra apelor și cotelor de pescuit. Agricultura și capacitatea Islandei de a-și stabili singură politicile reprezintă alte puncte sensibile. Astfel, referendumul nu este doar despre relația cu UE. Pentru Islanda, el reprezintă o alegere între mai multă integrare europeană, cu posibile avantaje economice și de securitate, și păstrarea controlului asupra resurselor și politicilor proprii.